fbpx

„Fără tocuri și paiete. Distracție, nu etichete!”

Sursă foto: România24.ro

de Adda Barbu

Avem așa:

“Sub sloganul „Fără tocuri și paiete. Distracție, nu etichete!”, 61 de elevi din clasele a VIII-a A și a VIII-a B de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați „donează” banchetul pentru bucuria copiilor din Fundația Inimă de Copil.”

Apoi vine asta:

“Pff! De apreciat ceea ce fac dar nu și cum o fac! Chiar trebuie să se laude că fac așa ceva? Care mai este scopul? Cârcotașii ar putea spune că de fapt nu au chef de ținute specifice unui asemenea eveniment și o “ard” ca pe după blocuri .. De aia e bine când faci o faptă bună să fii modest și să-ți vezi de fapta ta bună, nu să trâmbițezi că faci sau vei face o faptă bună! Trufia mușcă fără să anunțe! 😞” – părerea unui domn.

Așa mi-am început eu dimineața. Îmi vine să-mi prind degetele în ușă, să mă conving că nu visez.

Cam în ce moment am început să amestecăm valorile morale?

Dacă e ceva ce mă face să zâmbesc sunt românii care dau exemplu.

Mă vezi? Fac un metru de autostradă – deci se poate.

Mă vezi? În loc să dau banii pe niște cârpe scumpe, prefer ca banii să fie folosiți de un copil sărac.

Mă vezi, culeg punga aia de pe jos pe care tu ai aruncat-o și o pun într-un coș de gunoi.

Mă vezi??? Fă ca mine!

Orice curs de parenting din lumea asta sugerează părinților să își învețe pruncii să dăruiască (cunoașteți exercițiul jucăriilor nefolosite- hai, copile,  să le dăruim copiiilor care nu au). Dar nu-ți trebuie cursuri că să știi, dacă ești om, că trebuie să îți educi urmașii să nu fie egoișți.

De ce trebuie să facem lucrurile pe tăcute? De ce să nu promovăm și să nu aplaudăm astfel de inițiative? Ar fi genial să fie molipsitoare! Cum poți să răstorni o fapta bună și să confunzi mărinimia cu trufia?

Dacă e să ne luăm după Sfintele Scripturi, aruncatul a 200-300 de lei (minimum) pe o rochie pe care o porți o noapte e trufie. Momentul în care o adolescentă intră în fibrilație să aibă cea mai frumoasă rochie, machiaj impecabil și parfumul cel mai bun al maică-sii, abia aia e trufie. Dar da, sunt adulți care știu mai bine esență faptelor bune. Fă-o, dar taci! Fă-o și nimeni nu va conștientiza că există și varianta în care poți renunța la o firmitură din ce ai tu pentru o cauza bună.

Îmi amintesc din anii trecuți, pozele cu elevii de a 12-a veniți la banchet, valurile de “vuittoane” și limuzine, domnișoare și domnișori scoși proaspăt din cutie. Pentru ce toate astea? Pentru o seară pe care o să ți-o aminteșți toată viață? Mă credeți sau nu, eu nu am o memorie “vie” a acelei seri și nu-s chiar bătrână. A fost un chef cu prietenii, că la asta se rezumă până la urmă.

Acum 2 ani, într-un reportaj făcut în jurul sumei alocată banchetului de final de liceu, se vorbea despre rochii făcute la comandă cu prețul între 1500 și 2000 de lei. O domnișoară spunea: “O singură dată în viață e banchetul de clasa a 12-a și aș da oricât că să strălucesc, poate nuntă ai ocazia să o ții de mai multe ori, banchetul, nu”. Mă întreb ce educație a primit această față de la părinții ei. În fine…nu e ciorba mea.

Fundația Inimă de Copil  va organiza din banii primiți o tabăra pentru 25 de copii nevoiași. Costul unei zile de tabăra pentru un copil este de 65 de lei. O rochie de banchet ar acoperi costul a 25 de zile de tabăra (5 copii/5 zile, scoși din normalitatea lor cenușie și săracă). Ce-ar fi dacă tu ai merge în blugi la banchet și ai dona banii de rochie sau costum? Ce-ar fi dacă ai învăța să dăruiești? Zâmbetul unui copil nevoiaș sclipește mai mult decât bijuteriile pe care plănuiești să le porți la banchet, crede-mă!