Faptele de bullying sunt fapte infracționale. Cum punem piedică pașilor către o copilărie furată?

de Ivan Dragos Lucian

Avocat Dr. Formator

Implicat civic prin ONG-ul VedemJust

 

Ce ai face în următoarele situații? Un om de afaceri este ținut din a ajunge la o licitație importantă. Un navetist este ținut și pierde trenul cu care ajunge la locul de muncă. O persoană este legată de un copac și lăsată în pădure. O persoană te amenință cu moartea. Primești apeluri repetate pe timpul zilei și pe timpul nopții. Chiriașul vinde apartamentul în calitate de proprietar. Cel mai probabil te-ai simți o victimă și ai depune o plângere penală. Ai avea toate motivele deoarece este vorba de infracțiuni ca lipsire de libertate, amenințare, hărțuire, înșelăciune.

Dar ce ai face dacă ai vedea următoarele situații? Un elev este imobilizat și închis într-o clasă vecină în timp ce toată lumea râde. Unui licean i se pune piedică. Un copil este îmbrâncit. Mai mulți copii se lovesc reciproc în timp ce strigă și se aleargă. Un elev strigă la un coleg că o să îl omore dacă nu îi dă tema la matematică. Un licean cere altuia banii de mâncare sub amenințarea că o să posteze pe internet poze indecente. De cele mai multe ori am încadra multe din aceste fapte la copilării. Chiar și atunci când am fi afectați de ce vedem, tot ne-ar veni mai ușor să trecem cu vederea ce se întâmplă. Faptele acestor minori sunt la fel de serioase: lipsire de libertate, loviri și alte violențe, încăierare, amenințare, șantaj.

Din motive diferite nu luăm în serios întotdeauna relațiile sociale dintre copii. A început să se discute de fenomenul de bullying în școli, dar rareori este în legătură și cu ce se poate face. De cele mai multe ori comportamentul de bully se suprapune peste comportamentul tipic unei infracțiuni.

 

Cum sunt afectate victimele?

Primul lucru pe care este necesar să îl înțelegem este că Bullying nu implică doar un agresor și o victimă. Acest comportament vizează un întreg grup. Pe de o parte este vorba de victimă care va atrage anumite tipologii de comportament din partea celor din jur. Cel mai frecvent este ca victima să aibă un apărător real și un apărător potențial. Acțiunea agresorului are loc prin prezența unui alt grup ce cuprinde tipologii precum adeptul, suporter evident și suporter pasiv. Tipologiile acestea urmează să fie umplute de persoane din comunitatea în care sunt agresorul și victima. Observatorii indiferenți reprezintă o altă categorie ce poate fi fie o sursă de extindere a relațiilor ce se formează în jurul unui comportament de tip bullying, cât și “martori’. Observatorii indiferenți rămân observator și nu martori printre altele pentru că se îndoiesc că se vor lua măsuri eficiente, se îndoiesc că li se va garanta securitatea, raportarea violenței este egală cu recunoașterea propriei slăbiciuni, incapacitatea de a face față greutăților și pentru a evita stigmatul de “turnator”. Emoțional, aceștia se pot simți neajutorați sau temători că se pot pomeni în locul victimei. Când violența nu încetează o parte din “observatori” încep să dorească asocierea cu Puterea (agresorul). Găsesc diverse justificări pentru violență și acuză victima de cele întâmplate. Scenele repetate inhibă compasiunea: “Din cauza lui am pierdut”, “nimeni nu îl place”, “nesuferit”, “pletosul’, “tocilarul”.

Cum să nu ajungem să stăm pe marginea apocalipsei procesului penal?

 

Dacă am ajuns la situația de a depune plângere penală deja suntem victime. Deja copilul nostru este o victimă. Într-o măsură chiar copilul agresor este o victimă. Într-un astfel de moment de aliniere a evenimentelor ne putem opri și afirmă: wow, cât de apocaliptic!  Cum nu ne place doar să stăm pe marginea prăpastiei și să contemplăm am ales să vă împărtășesc câteva gânduri:

Primul pas spre doar o simplă contemplare a apocalipsei ar fi să cunoaștem fenomenul. Nu mă refer doar la noi, ci la o cunoaștere științifică la nivel național. Nu avem cifre. Nu avem statistici. Prezența statisticilor ar ajuta foarte mult în combatarea acestui fenomen de bullying ce se suprapune prea des peste infracțiuni. Cercetarea sociologică calitativă și cantitativă ne-ar pune în față fenomenului și i-am înțelege resorturile și impactul. Nu ar mai putea fi negat.

La mulțimea de cifre care ne-ar ajuta, aș adaugă o măsură de politică socială. Ar fi necesară o politică personalizată a instituției de învățământ. Să nu pierdem prilejul de a personaliza. În momentul de față fiecare instituție, în individualitatea sa, din sistemul educațional asistă impasibil la întreruperea abuzivă a vieții elevilor și profesorilor cu astfel de acte. O activare a fiecărei instituții ar ajuta mult în găsirea unor soluții. Dacă trebuie să apărăm copiii României, pentru că într-adevăr sînt în pericol avem nevoie de un document ce să acopere reguli de conduită și algoritmi de acțiune pentru fiecare situație în parte. Să nu uităm să ne punem și în pielea profesorului. O altă discuție ar fi considerarea soluțiilor ce ar exista pentru întâmplarea în care profesorul este victima unui astfel de comportament. Avem nevoie de tatonări, mirări, convingeri pe acest subiect deoarece simt că este o creștere a unor astfel de comportamente îndreptate împotriva profesorului din partea administrației școlare județene, școlare, a altor profesori, a părinților și poate chiar a elevilor. Sistemul educațional ar fi mai puțin nedumerit legat de ce să facă în astfel de situații dacă această politică pe unitate școlară ar fi la îndemâna celorlalte instituții de învățământ, iar rezultatele ar cunoaște diseminare.

Numai bun de pus la bătaie pentru compartament de tip bullying ar fi un grup intra-școlar. Fiecare caz în parte ar putea fi tratat de un grup intrașcolar. Acest grup intrașcolar ar cuprinde reprezentanți ai profesorilor, părinților, elevilor, conducerii administrative, comunității, un jurist, un psiholog. Pornindu-se de la descrierea comportamentului s-ar trece la obiective, resurse și strategii. Este important de construit o metodologie care să cuprindă: descrierea comportamentului, obiectivele avute în vedere, resursele necesare/disponibile și strategiile valabile

 

Nu avem alt sistem. Ce putem face ACUM dacă bullying-ul se suprapune peste o infracțiune?

Până la vârsta de 14 ani pentru o plângere penală acționează părinții, iar între 14 și 18 ani actul se întocmește de copil asistat de cel puțin un părinte de-al său. Anumite infracțiuni pot fi investigate doar dacă victima formulează în maximum trei luni plângere la poliție sau la parchet împotriva infractorului: infracțiunea de lovire, amenințare, violarea vieții private, abuzul de încredere. În lipsa acestei plângeri sau în caz de retragere a ei, dosarul se închide. Pentru alte infracțiuni, organele legii încep din oficiu cercetarea, dar dacă victima se împacă cu acuzatul, atunci dosarul se închide și în acest caz: infracțiunea de furt, însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor, înșelăciunea.

Cel care a săvârșit o faptă penală, dar care are sub 14 ani, precum și copilul între 14-18 ani ce nu are discernământ în momentul comiterii infracțiunii, nu pot fi trași la răspundere penală, adică nu pot ajunge în fața unui judecător ca să i se aplice o măsură educativă. De aceea, pentru ei se va aplica o măsură specială de protecție: fie supravegherea specializată de către părinți, fie plasament în centre speciale. Măsura se ia de către comisia pentru protecția copilului (dacă există acordul părinților) sau de către judecător (dacă nu există acest acord). Părinții vor participa la consilierea efectuată copilului de către Direcția generală de asistență socială și protecția copilului. Când copilul nu își îndeplinește obligațiile fixate de a frecventa cursurile școlare, de a urma un tratament sau consiliere și de a nu frecventa anumite locuri sau persoane, va fi luat de la părinți și dat în plasament la rude. Dacă săvârșește alte fapte grave, el va fi dat în plasament într-un serviciu de tip rezidențial specializat. Se interzice ca instituțiile statului să facă public numele minorului. Pentru minorii care săvârșesc o infracțiune se vor aplica în urma unui proces măsuri educative neprivative de libertate sau privative de libertate.

  • Stagiul de formare civică

Consilierul de probațiune sau persoana desemnată din cadrul instituției efectuează demersurile necesare în vederea participării minorului și supraveghează minorul  pe durata stagiului de formare. Stagiul de formare este organizat sub forma unor sesiuni continue sau periodice, derulate pe durata a cel mult 4 luni. În desfășurarea stagiului se va avea în vedere un număr lunar de aproximativ 8 ore de formare civică. Această măsură este potrivită minorilor care provin din familii organizate, care beneficiază de suportul familiei, care sunt angrenați în sistemul de invătămant și care au comis infracțiuni cu un grad de pericol social.

Obiectivul măsurii educative a stagiului de formare civică constă în sprijinirea minorului în conștientizarea consecințelor legale și sociale la care se expune în cazul săvarsirii de infracțiuni și responsabilizarea acestuia cu privire la comportamentul său[1].

  • Supravegherea

Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între 2 și 6 luni. Supravegherea se realizează de către părinți, reprezentat legal sau persoană desemnată de instanță. Presupune verificarea modului în care acesta își respectă obligațiile care decurg din statutul său familial, școlar și profesional. Măsura se adresează în special minorilor care au comis infracțiuni cu grad de pericol social redus și al căror comportament a devenit ilicit din cauza abandonului școlar. a anturajului nepotrivit, dar care pot fi supravegheați de familie.

Măsura educativă a supravegherii are ca obiectiv participarea minorului la cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea desfăsurării unor activităti sau a intrării în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia [2].

  • Consemnarea la sfârșit de săptămână

Interdicția impusă minorului de a părăsi locuința operează începând cu ora 00:00 a zilei de sâmbătă și până la ora 24:00 a zilei de duminică. Măsura educativă se execută pe durata unor sfârșituri de săptămână consecutive, în afară de cazul în care instanța dispune altfel. Supravegherea se realizează de o persoană majoră care locuiește cu minorul ori de o altă persoană majoră desemnată de instanță. Durata poate fi cuprinsă între 4 și 12 săptămâni. Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune. în cazul minorilor care au comis fapte penale cu ocazia unor evenimente ori în timpul participării la anumite activităti de sfârșit de săptămană – petreceri, activităti sportive, spectacole.

Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămană are ca obiectiv evitarea contactului minorului cu anumite persoane sau a prezenței acestuia în anumite locuri care să îl predispună pe minor la manifestarea unui comportament infracțional[3].

  • Asistarea zilnică

Supravegherea executării măsurii educative a asistării zilnice se realizează de către consilierul de probațiune sau de persoana desemnată prin decizia acestuia. Programul este stabilit de comun acord de către consilierul de probațiune, părinți, tutore sau persoană în grijă căreia se află minorul. În caz de dezacord se va stabili prin procedură contradictorie de judecătorul delegat cu executarea. Măsura se ia pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni.

  • Internarea într-un centru educativ

Internarea într-un centru educativ presupune că va urma un program de pregătire scolară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială o Durată este cuprinsă între 1-3 ani.

  • Internarea într-un centru de detenție

Este o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire scolară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale. Durata este cuprinsă între 2-5 ani, dacă legea prevede pentru infracțiunea săvarsită pedeapsa amenzii sau a închisorii mai mică de 20 de ani 5-15 ani, dacă legea prevede pentru infracțiunea săvarsită pedeapsa închisorii de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

  • Alte obligații menite a proteja pe cei din jurul agresorului
  1. a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;
  2. b) să nu depăşească, fără acordul serviciului de probaţiune, limita teritorială stabilită de instanţă;
  3. c) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
  4. d) să nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvârşirea infracţiunii ori cu alte persoane stabilite de instanţă;
  5. e) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
  6. f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

Eu sunt gata să discut despre asta. Dar tu?

 

[1] art. 66 alin. (1) din Legea nr. 253/2013

[2] art. 67 alin. (1) din Legea nr. 253/2013

[3] art. 68 alin. (1) din Legea nr. 253/2013

 

Citește și

Lecție de bun-simț în tren: o adolescentă a certat-o pe o femeie pentru că își arunca cojile de semințe pe jos