Facturile la energie, ultima picătură în „paharul” unei profesoare de fizică

facturile la energie

Mesajul unei profesoare de fizică, în care își exprimă dezamăgirea din cauza dezinteresului copiilor pentru învățătură, a devenit viral în mediul online.

În textul publicat anonim pe pagina de Facebook „Jurnal de fizică”, cadrul didactic atrage atenția că se dezvoltă un tipar în care „copiii zâmbesc fericiți că au reușit să strice activitatea”. Ultima întâmplare de acest fel a avut loc când profesoara a încercat să îi învețe pe copii să citească o factură de energie, fiind ziua în care a conștientizat că „bucuria de a nu învăța” a elevilor este motivul pentru care va reunța la învățământ.

Redăm, integral, textul publicat de „Jurnal de fizică”

„Azi mi-am dat seama care va fi motivul pentru care la un moment dat voi renunta la invatamant. Nu stiu cand va fi, dar stiu „de ce”. Motivul acesta este „bucuria de a nu învăța”. Ma uit cu tristete in clase si vad multi copii care se bucura ca au reusit sa nu invete nimic nici azi. Ma uit la ei cum fac eforturi mari ca sa nu invete, ma uit la mine ca arunc la cosul de gunoi zeci de ore din viata mea in fiecare luna.

E vorba de multele ore in care pregatesc lectii gandite, integrate, sa facem multe legaturi si sa invatam cat mai mult la scoala, iar in clasa pluteste un nor de nepasare si indarjire impotriva oricarei tentative de a face ore altfel decat scriind cu pixul pe caiete/markerul pe tabla.

Am vrut sa fac la educatie tehnologica ceva inspirat din proiectul „O istorie a lumii in 100 de obiecte” al British Museum, sa calatorim prin istorie, cultura si civilizatie, sa cream noi obiecte asemanatoare sau inspirate din acest proiect, sa rescriem.povestile acestor obiecte din perspectiva noastra si la final sa facem o expozitie cu ceea ce am creat si sa spunem celorlalti copii din scoala, parintilor si comunitatii povestea omenirii recreata de noi intr-o scoala dintr-un sat. M-am pregatit. M-am documentat. I-am intrebat daca vor sa facem asta. Le-am dat posibilitatea sa aleaga ce vor sa faca: acest proiect sau altceva la alegerea lor. Unii au ales acest proiect. Altii au venit cu idei proprii.

Cand sa ne apucam de treaba, aveam nevoie sa functioneze videoproiectorul din clasa, sa fie conectat computerul la Internet, dar surpriza… a disparut un cablu, au fost inversate niste mufe, maruntisuri din acestea care consuma timp din ora si in timp ce profesorul incearca sa puna totul la loc, copiii zambesc satisfacuti ca „au scapat”, ca ramane mai putin timp pentru invatare.

Nu, nu sunt un profesor care nu se descurca cu tehnologia. Sunt un profesor care a muncit mult pentru a obtine finantarile pentru laboratorul digital, pentru laboratorul interactiv, pentru a aduce in scoala multe proiecte. Se intampla sa muncesc mai mult de 4 ore ca sa pregatesc o astfel de lectie, iar copiii zambesc fericiti ca au reusit sa strice activitatea.

Se repeta foarte des acest tipar in ultimul timp. Anul trecut incercam sa fac multe ore afara, dar m-au convins copiii ca este o idee foarte proasta. Stiti de ce? La orele pe care nu le faceam afara erau imbufnati, tranteau carti si caiete si maraiau la mine ca „daca nu iesim afara, nici noi nu facem nimic la ora”. Cu o clasa am incercat sa gradinarim si sa invatam asa, dar a trebuit sa renunt la idee dupa doua saptamani. Multi copii „fugeau” de la activitate si se duceau la baie, in clasa, peste colegii care aveau ora de educatie fizica. Stiau ca nu pot lasa restul clasei ca sa ii caut pe ei prin scoala.

Tot la educatie tehnologica am incercat sa ii invat sa citeasca o factura de energie si sa aleaga un aparat electrocasnic in functie de costul de exploatare, nu dupa pretul de vanzare. I-am rugat sa aduca fiecare cate o factura de energie ca sa avem pe ce discuta. Doar 2 copii au adus factura. Cand au vazut ca ii intreb de facturi multi au scris la nimereala niste numere pe caiet si au inceput sa spuna ca „mi-am notat pe caiet de pe factura”.

Numerele respective erau in mod evident inventate. Daca inmulteai cantitatea de energie cu pretul unitar nu obtineai „totalul de plata”. Nici nu s-au gandit ca ar putea fi vreo legatura. Iar au ratat sansa de a invata ceva. Nu ma deranjeaza ca se gandesc ca „nu se prinde profa” cand ei fac tot felul de nazbatii din acestea. De fapt nu ma deranjeaza nimic. Iese pe minus doar un calcul personal. Cateva ore din viata mea consumate pentru a pregati lectii pe care copiii fac eforturi sa nu le facem imi dau cu minus rau de tot. Inca nu s-a umplut paharul, dar eu sunt o optimista din fire si sunt obisnuita sa vad mereu partea plina a paharului…si de cand scriu aici am mai auzit vreo doua picaturi facand pic…pic…

Spre uimirea mea, copiii care fac aceste lucruri nu sunt cei cu multe provocari acasa. Sunt copii din familii ca a mea, cu situatie sociala ok. Si sunt foarte multi. De multe ori sunt exact copiii acelor parinti care spun ca vor ca educatia sa fie altfel, sa inovam, sa imbunatatim, sa scriem mai putin in caiete si sa facem lucruri mai practice, mai interactive.

Nu ducem lipsa de resurse ca sa facem aceste lucruri. Profesorii au obtinut finantari pentru aproape toate proiectele pe care ni le-am dorit. Ducem lipsa de sustinere si suntem inconjurati de multa bucurie de a nu invata. Azi, privind in ochi aceasta bucurie de a nu invata, i-am inteles pe toti profesorii buni si implicati care au renuntat sa mai predea. Oare avem pe undeva statistici despre profesorii care renunta la invatamant?”