Evaluarea Națională-între agonie și extaz

de Beatrice-Larisa MOLNAR, Manager programe educaționale, Liceul Teoretic Național      agonie

Evaluarea Națională este, așa cum susțin autoritățile cu atribuții în domeniul învățământului din România, un exercițiu necesar și benefic, sau este unul care trebuie desființat cât mai urgent, așa cum argumentează și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (Organisation for Economic Co-operation and Development – OECD)?

În urmă cu câteva zile s-a terminat Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a. Având în vedere că îmi sunt cunoscute multe aspecte ale activității învățământului preuniversitar, m-am gândit că este firesc și, poate, benefic să-mi expun câteva gânduri despre acest examen.

Știu, imediat o să mi se spună că nu este examen, ci o Evaluare Națională. Nimic mai fals! Și o să argumentez acest fapt. 

1. În opinia mea, Evaluarea Națională așa cum este organizată și se desfășoară acum și ținând seama de consecințele generate pentru elevi și familiile lor, este o greșeală, dar și o eroare, care stau la baza sistemului de învățământ românesc. Să mă explic, așa cum au făcut și mulți alți autori de opinii prezentate, în felurite moduri, în spațiul public.

Învățământul obligatoriu în România este de 10 ani. Aceasta înseamnă că elevii pot urma cursurile până în clasa a X-a, fără nici un fel de restricții. Practic, ei pot să continue studiile în școala lor, dacă există organizate studii pentru clasele a IX-a și a X-a sau, dacă nu, se pot înscrie la o școală preuniversitară, care are organizate aceste cursuri. Statul, prin Ministerul Educației și Cercetării, trebuie să asigure locuri suficiente pentru toți absolvenții claselor a VIII-a, că doar învățământul este obligatoriu până în clasa a X-a. Aceasta cred că trebuie să fie preocuparea principală a autorităților Statului și nu organizarea unui examen mascat pentru absolvenții claselor a VIII-a.

Cum se pot înscrie la alte școli elevii care nu pot urma cursurile claselor a IX-a și a X-a în școlile lor,  acest lucru trebuie să îl  stabilească Statul, printr-o politică publică adecvată.

Așadar, în opinia mea, autoritățile Statului care administrează sistemul de învățământ românesc trebuie să rezolve, de urgență, câteva lucruri:

1. Să asigure locuri suficiente în școli pentru ca elevii care termină clasa a VIII-a să poată să urmeze cursurile claselor a IX-a și a X-a (obligatorii).
2. Să stabilească modalitățile prin care elevii se pot înscrie în alte școli, decât cele gimnaziale pe care le-au absolvit, pentru a urma cursurile claselor a IX-a și a X-a. În acest context, mergându-se pe principiul descentralizării, școlile, în funcție de numărul de elevi înscriși, trebuie să organizeze diferite modalități de selecție, circumscrise preocupărilor actuale din întreaga lume pentru modernizarea sistemelor de învățământ.
3. Să se clarifice, în mod explicit, situația ambiguă potrivit căreia, deși învățământul obligatoriu este de 10 ani, unii elevi pot merge să învețe o meserie după 8 clase, iar alții după 10 clase.
4. Elevii, împreună cu familiile lor să poată decide ei înșiși care este parcursul școlar pe care îl vor urma, în funcție de, fără îndoială, pregătirea fiecăruia. În acest context nu trebuie să mai existe decizii ale unei singure instanțe, la nivel național, asupra repartizării în diferite școli și implicit, asupra vieții și activității profesionale ale fiecărui copil.
5. Să se desființeze repartizarea centralizată a elevilor, în funcție de rezultatele obținute de aceștia la Evaluările Naționale. În acest context, trebuie să dispară posibilitatea ca Statul să decidă, în baza unor rezultate obținute la examene unice, naționale, care copii sunt deștepți și pot merge la liceu și care sunt proști și vor învăța, eventual, o meserie. Revin asupra unei afirmații pe care am făcut-o mai sus. Decizia privind parcursul profesional și social al unui elev trebuie să aparțină lui și familiei sale, și nu Statului.
6. Din această perspectivă, apare firească desființarea acestui examen, ascuns sub denumirea de „Evaluare Națională” și stabilirea altor modalități prin care tinerii să-și stabilească, în cunoștință de cauză, viitorul. Tot în acest sens s-a pronunțat și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în colaborare cu UNICEF, care au publicat în anul 2017 un raport intitulat „Studii OCDE privind evaluarea și examinarea în domeniul educației – România” și în care erau menționate următoarele:

„Reducerea impactului negativ al examenelor naționale asupra învățării și progresului elevilor

Cele două examene naționale ale României, și în special examenul din clasa a VIII-a, au mize mari pentru elevi, profesori și școli. În timp ce examinările cu mize mari sunt frecvente în multe țări, absența unor măsuri de atenuare a limitărilor lor în România are consecințe negative asupra învățării, motivației și progresului elevilor. În viitorul apropiat, România ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea calității și echității examinării de Capacitate, astfel încât să susțină schimbările pozitive în predare și învățare stabilite în noul curriculum. Pe termen lung, ar trebui să reconsidere utilizarea examenului de Capacitate pentru a îndruma elevii în diferite programe școlare, ca parte a dezvoltării unui model mai cuprinzător al învățământului secundar.”

1. Fără îndoială că aceste opinii le aveam deja formate și le puteam exprima oricând. Examenul denumit „Evaluarea Națională”, organizat în acest an în condiții de pandemie, mi-a întărit aceste convingeri.

Așa-zisa Evaluare Națională, organizată, tam-nesam, la sfârșitul clasei a VIII-a, generează asupra elevilor și familiilor lor un stres extraordinar. Miza acestui examen este, în realitate, obținerea unui loc în cadrul unei școli apreciate ca fiind „de top”, de multe ori având la bază criterii îndoielnice.

Care sunt consecințele unei astfel de mize?

• Se deturnează scopul învățământului. În clasa a VIII-a, dar și în ceilalți ani școlari, într-o bună măsură, elevii și, mai ales familiile lor nu mai acordă preocupare și interes, decât pentru două materii care se vor da la examen: limba română și matematică. Consecința acestui fapt o constituie deturnarea atenției acordate școlii, în general, și trecerea pe primul plan a preocupărilor pentru modalități care înseamnă un efort financiar considerabil, precum și a unor modificări în gândirea profesorilor care predau, conform legislației în vigoare.
• În fapt, acest examen denumit „Evaluare Națională” are drept consecință realizarea unei segregări majore a absolvenților clasei  a VIII-a. Statul selectează cei mai buni elevi pentru a fi înscriși la așa-numitele „școli de top”, iar celorlalți nu le mai acordă nici o șansă pentru a se realiza profesional.
• În timp se va produce o erodare a performanțelor tuturor școlilor. Dacă Statul și-a asumat această obligație de a face selecția celor mai buni elevi, atunci nici școlile cel mai bine cotate în clasamante care, în opinia mea, nu evidențiază cel mai important lucru pentru o unitate școlară – progresul școlar al fiecărui elev, nu mai au, în fapt, nici o miză, nu mai sunt interesate să progreseze, să perfecționeze procesul didactic, ori să introducă noi metode în desfășurarea lecțiilor. Ar fi absolut necesar și, desigur, interesant ca autoritățile Statului cu atribuții în domeniul învățământului să prezinte, public, în mod detaliat, ce activități didactice au desfășurat școlile, inclusiv „liceele de top” în perioada martie-iunie 2020, în fiecare zi, la fiecare materie, conform orarului școlar.

1. În perioada examenului denumit „Evaluare Națională” nu am avut acces în incinta niciunei școli, nefăcând parte din comisii care au avut ca atribuții organizarea și desfășurarea acestui examen. Am discutat însă, înainte și după examen, cu mai mulți elevi, părinți și profesori. Informațiile primite mi-au permis să îmi cristalizez câteva concluzii:

1. Acest examen produce, în general, un stres major în rândul elevilor și familiilor lor, generat de realitatea că Statul te poate trimite, este drept pe baza rezultatelor obținute, la o școală unde orice perspectivă de a reuși în viață este practic închisă.
2. Pandemia, cu măsurile inedite pentru noi, pe care a trebuit să le respectăm, a creat un stres considerabil suplimentar. Orice anomalie, cât de mică, în starea fizică generală,  a creat o adevărată panică în familii, cu luarea temperaturii din jumătate în jumătate de oră, ceea ce a fost foarte aproape de inducerea unei stări psihice că ai temperatură și nu poți participa la examen.
3. Aceste stări suplimentare de stres au activat o serie de afecțiuni cronice care s-au manifestat în mod acut, nefiind vorba de infecții cu Covid-19  și care au necesitat internarea în spital și, deci, imposibilitatea de a participa la examen.
4. Elevii care au depășit aceste presiuni suplimentare fizice și psihice s-au prezentat în mod exemplar la examen, chiar dacă materia pe semestrul al II-lea, pe care ei au parcurs-o integral în cadrul lecțiilor online organizate sistematic și riguros spre exemplu, de școala unde își desfășoară activitatea, nu a fost inclusă în programa pentru acest examen. Totuși, cu toții sunt conștienți că parcurgerea întregii materii este un lucru ce le va folosi în viitor, pentru a nu avea nici o sincopă în activitatea academică.
5. La rândul ei, școala în care sunt elevi și, evident, profesorii implicați în organizarea și desfășurarea examenului s-au comportat impecabil, respectând cu strictețe prevederile legale.

Am văzut câteva fotografii realizate în stradă, în afara școlii noastre, după terminarea examenului. Cine scrie ordine și instrucțiuni și nu se pune, cu adevărat, în pielea celor care trebuie să le respecte, le scrie degeaba. După examen, toți elevii s-au strâns în stradă, au simțit nevoia să se vadă, să împărtășească impresii de la examen. Nu mi-am dat seama dacă stăteau la 1.5 m distanță unul de celălalt. Am văzut însă pe fața lor că sunt niște adolescenți fericiți și ușurați că au terminat un examen.  Atunci când a trebuit, au respectat exemplar regulile. Acum erau cei mai importanți tineri din lume și se manifestau ca atare. Erau supravegheați de fostul diriginte al clasei și de părinții lor, care s-au retras discret, ca la un semn, la o distanță care să le dea senzația libertății.

Înainte de final, nu pot să nu îmi pun o întrebare: „Oare acești adolescenți care au avut, este drept, șansa să primească o bună educație, aceste școli care au făcut eforturi, de tot felul, pentru a le asigura condiții optime pentru a învăța și a da examen, aceste cadre didactice și acest personal nedidactic care s-au implicat, trup și suflet, pentru ca elevii lor să obțină rezultate cât mai bune, nu ar merita să-și orienteze efortul către obiective mai apropiate de realitate?”. Adică, dacă nu ar merita ca tot acest efort extraordinar să fie orientat către educația pentru viață a elevilor, către dezvoltarea creativității și afirmarea personalității lor.

Noi, cetățenii obișnuiți ai României așteptăm niște răspunsuri concrete.

P.S. Astăzi, când vă trimit acest articol s-au publicat rezultatele la prima sesiune a examenului „Evaluarea Națională”. Inițial, intenționam să scriu un alt articol despre aceste rezultate. Cu toate acestea, cred că este oportun să fac două mențiuni: 

• Și în acest an elevii Liceului Teoretic Național au obținut rezultate excelente, folosind criterii utilizate în mod constant în spațiul public românesc. Astfel, promovabilitatea este de 100%, avem note de 10 și mai mult, peste jumătate din absolvenții noștri au obținut media generală la acest examen de peste 9 iar 80% dintre ei au obținut medii de peste 8. 

• Deja în spațiul public au început să se publice rezultatele obținute întocmindu-se fel de fel de clasamente. Consider că toate acestea nu fac decât să confirme opiniile exprimate în acest articol. În nici un astfel de clasament nu se evidențiază progresul școlar înregistrat de elevi, modul în care aceștia sunt pregătiți pentru viață. Despre toate acestea și despre modul în care aceste obiective se realizează în cadrul Modelului LTN Școală pentru Viață, vom vorbi în articolul următor. 

Beatrice-Larisa MOLNAR

Manager programe educaționale, Liceul Teoretic Național

Licențiată și masterandă în Științe Administrative la Universitatea din București, mi-am îndreptat atenția către formarea copiilor, urmând cursurile post-universitare de formare psihopedagogică organizate de Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, al căror prim nivel l-am absolvit în luna martie a anului 2019.

Predilecția spre domeniul învățământului și dragostea purtată copiilor m-au determinat să îmi orientez eforturile și întreaga activitate spre educație. Cu speranța că pot contribui la schimbarea societății și că voi putea remodela la un moment dat învățământul românesc, am decis să mă alătur misiunii Liceului Teoretic Național, unde în prezent lucrez ca manager programe educaționale.