Închide
8 septembrie nu e doar un boicot
de Cristian Tănase, profesor
Astăzi, eu, profesorul de la catedră și cetățeanul de la urnă, m-am hotărât să mă înfrunt pe mine însumi.
Ca profesor, îmi țin orele cu seriozitate. Ca cetățean, am girat o guvernare care a provocat un haos numit „reformă a educației”.
Ca profesor, îmi învăț elevii să gândească liber.
Ca cetățean, accept reforme care le pun lanțuri.
Ca profesor, vreau programe clare și aplicabile.
Ca cetățean, înghit ordonanțe scrise pe genunchi.
Ca profesor, predau despre dreptate, etică și curaj.
Ca cetățean, semnez prin absență toate nedreptățile unui ministru care nu își respectă dascălii.
Ca profesor, cer elevilor să viseze, să se implice pentru a se dezvolta.
Ca cetățean, mă simt neputincios ucigând visele în numele „reformei”.
Ca profesor, îmi doresc un început de an școlar demn, cu manuale corecte, programe clare și respect pentru munca mea.
Ca cetățean, accept să se deschidă școli fără profesori, reforme fără fundament și promisiuni fără finalitate.
Și ca mine sunt mulți. Prea mulți! De aceea, nu începutul de an școlar ar trebui boicotat, ci propria noastră resemnare.
Să mă boicotez că am confundat rezistența cu tăcerea.
Să mă boicotez că mereu am accept să încep anul școlar cu aceleași probleme vechi, dar ambalate în discursuri noi.
Să mă boicotez pentru că le cer elevilor să fie curioși, să pună întrebări și să caute adevărul, dar eu, ca cetățean, accept inepțiile frumos ambalate în conferințe de presă.
Să mă boicotez pentru că le vorbesc elevilor despre respect și valoare, dar eu, ca cetățean, accept să fiu tratat ca o cheltuială inutilă la buget.
Să mă boicotez pentru că le cer elevilor să își pregătească temele la timp, dar eu, ca cetățean, tolerez un ministru care nu-și face temele pentru școală.
Și totuși, în acest dialog absurd, rămâne o lumină: elevul.
Elevul care învață nu doar lecțiile predate de profesori, ci și lecția că demnitatea nu se negociază.
8 septembrie nu este doar un boicot. Este momentul în care profesorul și cetățeanul se privesc față în față! Este momentul în care o întreagă societate ar trebui să se privească față în față!
Iar eu stau și mă întreb: Dacă profesorul și cetățeanul din mine nu mai au curaj, atunci ce lecție îi mai predau elevului meu?