Închide
Securitatea avea, în 1989, planuri detaliate pentru recrutarea elevilor de liceu ca informatori și stabilise inclusiv ținte privind transformarea acestora în colaboratori ai poliției politice, potrivit unor documente publicate marți de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Acestea oferă o imagine asupra modului în care represiunea politică pătrundea în școală și transforma relațiile dintre elevi și profesori într-un instrument de supraveghere.
Documentele, provenite din județul Vrancea, arată mecanismul prin care elevii puteau fi contactați și recrutați fără știrea sau acordul părinților, cu sprijinul unor cadre didactice. Potrivit CNSAS, implicarea profesorilor era necesară pentru contactarea inițială a copiilor, fiind menționați, între alții, directorii de școli și diriginții.
Instituția descrie sistemul drept expresia unei „paranoia instituționale generalizate” și susține că Securitatea nu privea școala ca pe un spațiu dedicat educației, ci ca pe un loc în care puteau apărea presupuse riscuri politice.
În documentele prezentate, recrutarea elevilor se înscria într-un mecanism mai amplu de control exercitat asupra copiilor și tinerilor în timpul regimului comunist. CNSAS amintește că aceștia erau integrați succesiv în structurile de masă ale regimului, de la „Șoimii Patriei” și organizația de pionieri până la UTC și, ulterior, Partidul Comunist Român (PCR).
În paralel cu această înregimentare oficială, Securitatea urmărea să obțină informații din interiorul școlilor prin recrutarea unor elevi ca informatori.
Potrivit CNSAS, copiii recrutați erau puși să semneze angajamente prin care se obligau să păstreze secretă relația cu Securitatea și informațiile pe care urmau să le furnizeze. Astfel, elevii puteau ajunge să transmită poliției politice informații despre propriii colegi sau profesori.
„În locul cultivării încrederii în sine și în ceilalți, a creativității și gândirii libere, partidul împreună cu instrumentul său coercitiv și de represiune, Securitatea, a forțat copiii să își toarne colegii și profesorii”, afirmă CNSAS.
Instituția precizează că documentele publicate provin din Vrancea, însă mecanismul nu era unul izolat. Potrivit CNSAS, astfel de practici se desfășurau „sistematic în întreaga Românie Socialistă”.
Un element subliniat de CNSAS este faptul că recrutarea și contactarea inițială a elevilor nu se puteau realiza, în aceste cazuri, fără implicarea unor cadre didactice. Profesorii sau conducerea școlilor puteau facilita apropierea Securității de elevi, în timp ce părinții nu erau informați.
Potrivit CNSAS, sistemul urmărea protejarea regimului și a privilegiilor sale, indiferent de consecințele asupra copiilor: „Mecanismul funcţiona orb şi absurd, şi avea menirea să apere cu orice preţ privilegiile unei oligarhii politice. Nici un preţ nu era prea mare, nici măcar cel al inocenţei copiilor patriei”.