Fanfara Ciocârlia este, probabil, cea mai cunoscută fanfară din România. Cred că pentru Ziua Internațională a Romilor este cel mai bun exemplu ilustrativ.
Zece Prăjini este un sat din județul Iași, foarte aproape de granița cu județul Neamț. Numele satului vine de la faptul că Alexandru Ioan Cuza a împroprietărit câteva familii de romi cu câte zece prăjini de pământ fiecare.
Industrializarea forțată și parcă contra firii din perioada comunistă i-a alungat către Roman, către Iași, către orașe mai mari. Foarte puțini s-au adaptat real la viața de oraș și iată cum socialismul materialist dialectic a dat naștere unui monstru. Omul nou, închipuit de comuniști, a fost un eșec.
După revoluție distrugerea industriei i-a afectat din nou. Lipsa unor politici sociale i-a întros din nou în sat. Practic, fără nicio vină, oamenii ăștia au devenit niște migranți. La sat au regăsit totul încremenit într-o lume arhaică. Dar în care totul era însoțit de muzică. Fie nuntă, fie botez, fie înmormântare. Așa că nici nu-i de mirare că într-un sat atât de mic, se găseau la un moment dat 5 fanfare: Ciocârlia, Renașterea, Ciocârlanii, Șavale și Speranța, plus un taraf.
Dintre toate, Fanfara Ciocârlia a avut cel mai bun drum. Ea a fost descoperită prin 1996 de Henry Ernst, un inginer de sunet german care căuta formații traditionale. I-au fost recomandați, i-a ascultat și de acolo a pornit totul cu mare viteză.
Citește textul integral pe Eclectic FM
Educație Privată și Eclectic FM vă prezintă povestea unor capodopere din muzica pop-rock contemporană.
Despre Eclectic FM
În 1982, tânărul Dinu asculta o piesă, Another One Bites The Dust, care avea să-i îndrepte, definitiv, pașii către rock. O piesă, de fapt cam funk, dar ce mai contează? Acest lucru l-a făcut să devină un mini fan al trupei Queen, lucru ușor sesizabil și din postările sale pe Facebook.
Evoluția sa ulterioară a fost puternic influențată și de profesoara de muzică de la Școala Generală nr. 191, tovarășa profesoară Umbreș. Care, cu mult curaj și perseverență, le strecura copiilor la ore de muzică artiști subversivi ca AC/DC sau Kraftwerk, până când, pârâtă fiind, a trecut la muzică clasica, cu Vivaldi, Beethoven, Chopin sau alți morți celebri. Este, să recunoaștem, un bun start.
De atunci și până acum, tânărul Dinu, devenit între timp adult, și-a manifestat plenar curiozitate către mai toate genurile muzicale, astfel a ajuns să realizeze o gamă stilistică foarte largă de emisiuni radio între care menționăm Salata de Rock și Poeții armoniei la Radio Delta, Dialog, Atitudine și Eclectic la RFI, Vintage la Radio Total, What Comes Next la EclecticFM și, mai nou, Lista lui Dinu la Urban Sunsets Radio plus R O O T S la Radio Guerrilla.
Un capitol aparte îl reprezintă EclecticFM, pornit la început doar ca radio online, la care a adăugat apoi și un blog, care iată, în cruda economie de piață, reușește să reziste, ba mai mult, conform cerințelor vremurilor trăite, să evolueze. Cele două identități, adultul Dinu și EclecticFM, sunt atât de bine sudate, încăt cu greu pot fi separate.
Ca un matur responsabil ce se află, adultul Dinu și-a facut cont și pe Spotify pentru a ilustra cât mai concludent muzica despre care vorbește.