Educaţia sexuală este despre educaţie,  nu despre sex

de Miruna Pătrașcu

De ce cred că şcolile ar trebui să îşi asume responsabilitatea de a educa copiii despre sexualitate

Acasă este primul loc unde înveţi despre dragoste, încredere, afecţiune, corpuri, nuditate, privat vs public, valori şi atitudini.

Şcoala este însă  locul unde înveţi regulile, interacţiunile între oameni, informaţiile structurate,  corecte şi updatate la secolul în care trăim.

De ce cred că şcolile ar trebui să îşi sustină mai tare dreptul de a asigura o educaţie sexuală copiilor?

Printre valorile principale ale şcolilor au fost întotdeauna:

  • Asigurarea educaţiei – educaţia sexuală îţi aduce cunoștințe pentru a dezvolta aptitudini şi atitudini care să îţi ofere  siguranţă în viaţă, capacitatea de a lua deciziile cele mai bune  pentru tine şi libertatea de a-ţi trăi viaţa pe care ţi-o doreşti
  • Educarea tolerantei –  în funcţie de cât de deschisă este şcoala, se va strădui să educe toleranţa pentru diversitate: de aptitudini, de competente, de etnie. Majoritatea şcolilor abordează discriminările legate de culoarea pielii, de rolurile atribuite bărbaţilor şi femeilor sau varietatea tipurilor de familii, dar ce ne facem cu discriminările provenite din identitatea de gen sau preferinţele sexuale.
  • Şcoala este locul unde se sprijină dreptul copilului la învăţare şi este dreptul copiilor să poată accesa informaţii corecte şi nemanipulatoare legate de corpurile lor şi conştiința propriei sexualităţi.

Şi pentru că înţeleg că avantajele unei acţiuni trebuie să depăşească dificultăţile întâmpinate pentru majoritatea dintre noi – şi implementarea unei educaţii sexuală comprehensive ar fi dificilă din punctul de vedere al liniştirii anxietăţii părinţilor – aceasta este o listă ce cuprinde  avantajele palpabile şi imediate ale educaţiei sexuale pentru şcoală şi modalitatea în care îşi desfăşoară activitatea:

  • Copiii mici – în jurul vârstei de 4 ani – care nu au cunostiinte despre cum funcţionează corpul uman,  trec prin faza în care se joacă cu cuvintele: pipi şi caca bucurându-se de reacţiile adulţilor (umorul de toaletă) (de fapt, acest joc este primul semn cum că copiii au nevoie de educaţie sexuală). Limbajul urât la copii arată câteodată un interes frustrat despre corpul lor. Copiii mici cu educaţie sexuală nu încearcă să tragă cu ochiul când ceilalţi copii se duc la baie şi depăşesc faza umorului de toaletă.
  • Un băiat din 4 a văzut până la vârsta de 10 ani o bucată dintr-un film porno . Din curiozitate şi necesitatea de a înţelege ce li se întâmplă, încearcă să îşi găsească răspunsurile cu colegii de vârsta lor. Şcoala nu are cum să monitorizeze ce împărtăşesc pe telefoane copiii în pauze (cu excepţia cazului în care are o politică foarte strictă legată de electronicale). Furnizarea de informaţii corecte şi la timp poate elimina însă această etapă complet. (la timp înseamnă mult înainte de 10 ani, ca să nu ajungă la această soluţie)
  • Comportamente ca: încercarea de a se uita unii la alţii la baie, de a intra unii peste alţii în baie sau în vestiare la sport, timiditatea cu care copiii ocolesc schimbatul pentru sport, reticenta de a pleca în tabere de frică că le vine ciclul, etc ar fi inexistente la copiii cu educaţie sexuală
  • Prin clasa a cincea sau a șasea, în funcţie de vârsta copiilor, profesorii încep să nu îşi mai poată ţine lecţiile din cauza intensităţii schimbărilor emoţionale şi tensiunilor de natură sexuală ce se întâmplă între tineri în clasă. Vă aduceţi aminte cum arată aceste clase când vine primăvara? În majoritatea cazurilor, tinerii nu ştiu încă să numească ce li se întâmplă,  intuiesc doar. Dar sentimentele ies la suprafaţă prin hârjoneli, drame, insinuări sexuale şi bancuri porcoase. Copiii cu educaţie sexuală şi cunostinte asupra schimbărilor emoţionale din această perioadă sunt mai conştienţi de schimbări, înţeleg ce li se întâmplă şi pot mai uşor să se controloze. S-ar putea chiar ajunge la sprijin reciproc, în loc de miştouri şi la discuţii deschise şi împărtăşiri de sentimente şi informaţii reale care să le facă trecerea prin adolescenţă mai uşoară. Profesorii şi-ar putea ţine orele!
  • Lipsa educaţiei sexuale poate duce în adolescenţă la anxietate – tânărul/a îşi percepe atracţia de natură sexuală faţă de oamenii din jur, în acelaşi timp în care înţelege perfect tabuul societăţii legat de aceste sentimente. Ajunge astfel să îşi reprime sentimentele  şi dezvolta o anxietate pe care nu şi-o poate explica şi care îi împiedica funcţionarea corectă şi, bineînţeles, învăţarea.
  • Avansăm spre clasele mari de generală şi liceu unde educaţia sexuală are avantajele majore de a proteja tinerii de sarcini nedorite, ce pot duce la ingreunarea studiilor (dacă tinerii au noroc de suportul familiei) sau la  abandon şcolar.

Imaginaţi-vă o lume în care scoala şi-ar asuma rolul de împărtăşire de informaţii corecte şi de sprijin al tinerilor în această perioadă de viaţă tumultoasă, în loc să încerce să nege realitatea, să folosească eufemisme şi să se lase intimidată de părinţi cărora le este frică că cineva încearcă să le sexualizeze copiii (ca şi când tinerii lor de acasă îşi dezvoltă sexualitatea pentru că pune societatea presiune pe ei, nu pentru că aceasta este evoluţia lor firească).

Imaginaţi-vă, dragi profesori, cât de mult mai uşoară ar fi activitatea din clasă şi câţi tineri ar avea viitorul mai uşor. (exerciţiul de imaginaţiei nici măcar nu trebuie să fie foarte mare – există tari în care acest lucru se întâmplă deja de zeci de ani de zile, tari precum Canada şi ţările nordice)

Miruna Pătrașcu susţine la centrul de cursuri pentru copii Planeta Ştiinţei, cursuri de educaţiei sexuală pentru tineri cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani. Cursul de cheamă Despre Adolescenta, schimbări sex şi sentimente