E prea mic. E pregătit să facă sport? Ce sport?

Ca fizioterapeut, am putut observa în ultimii ani o creștere alarmantă a deficiențelor posturale și întârzieri motorii ale bebelușilor și copiilor mici (preșcolari).

Dalila BĂEȚOIU, Fizioterapeut

Care sunt motivele?

Părinții copiilor care ajung în cabinetele de recuperare au o sacoșă plină cu ” de ce”.  Noi, ca fizioterapeuți, încercăm să le venim în ajutor direcționându-i către o alegere informată. Odată parcurși pașii recuperării, ajungem la o nou set de întrebări: La ce sport să-l dau? Cum îmi dau seama dacă e pregătit sau nu să facă un sport? Nu e prea mic pentru sport? Nu există un răspuns universal valabil, dar cel mai corect e să informăm părintele despre etapele de dezvoltare motrică ( ce ar trebui să facă copilul la 6,7,8,9….12 , 18 , 36 luni). Trebuie, de altfel, să ținem cont de dezvoltarea armonioasă între partea motrică și cea psihică. Astfel, respectând niște pași simpli, pot gestiona corect alegerea unui sport care poate fi un hobby sau chiar o profesie. 

Sportul în perioada 1-3 ani (antepreșcolară)

În această perioada (prima copilărie), jocul reprezintă întreaga activitate a copilului. Perioada antepreșcolară, denumită etapă învățării, se caracterizează printr-o creștere evidentă în plan somatic și motric. Mare parte din experiența motrică fundamentală ( 60%) se achiziționează în această perioadă. Principalele achiziții se realizează prin imitație.
Perioada 1-3 ani este reprezentată de deprinderile motrice de bază sau deprinderi utilitare: mers, alergare, aruncare, săritură.

Copilul în această etapă poate efectua:
– La 12 luni mersul inițial
– La 15- 18 luni apare alergarea
– La 24 -36 luni mersul optimal și săriturile.

Sporturi recomandate: înot, atletism(variante de mers și alergări), gimnastică.

Sportul în perioada 3-6 ani ( preșcolară)

Perioada preșcolară este denumită etapa consolidării, în acest moment se pune accent pe dezvoltarea calităților motrice de bază: viteză, rezistență, forță, îndemânare.
Motricitatea în a 2-a copilărie este marcată de progresele evidente în dezvoltarea fizică, de apariția modificărilor morfologice și de definitivarea manualității (stângaci/ dreptaci).

Preșcolarul mic de 3-4 ani poate:
– Să execute variante de mers (pe vârfuri, pe călcâie)
– Să urce și să coboare scări cu sprijin
– Să alerge
– Să își țină echilibrul pe un picior
– Să prindă și să arunce mingea

Preșcolarul la 4-5 ani:
– Urcă și coboară scări singur, alternând picioarele
– Menține echilibrul pe un picior și poate realiza mersul pe bârnă
– Se cățără

Peșcolarul la 5-6 ani:
– Sare coarda
– Lovește mingea și poate dribla cu ea

La această vârstă, sportul se practică pentru socializare, distracție și consumarea energiei. Putem direcționa preșcolarul spre anumite sporturi și în funcție de temperament:

• Pentru copiii timizi sunt recomandate următoarele sporturi:
  • judo (armonizează conexiunea minte-corp)
  • scrima (îi îndeamnă la acțiune rapidă fără ezitări)
  • echitație (crește stimă de sine și îi ajută să își depășească fricile)

• Pentru hiperactivi sunt recomandate jocurile de echipă (fotbal, baschet, handbal, volei), care se caracterizează prin consumul mare de energie.

Perioada preșcolară este ideală pentru inițierea tuturor activităților fizice, ca acestea să se poată consolida. Bineînțeles, aici pot începe selecția și îndreptarea spre etapa de perfecționare, în funcție de aptitudinile dobândite.

Foto credit Illustration 588689 © Dawn Hudson | Dreamstime.com

Director Medical/Fizioterapeut Kineto Consult

ANEFS 2005-2008 (Kinetoterapie si motricitate speciala)
Master Recuperare si reeducare neuromotorie si somato-funcțională (ANEFS 2008-2010)
Curs de specializare in posturologie clinica
(Physio Sport Therapy Academy 2022)

Citește și:

Ce activitate fizică trebuie să facă bebelușul și de ce să nu folosești premergătorul – dr. Laura Cupșa