Închide
Sindicatului Salariatilor din Universitatea Transilvania Brasov, prin vocea președintelui de conf. dr. Florin Isaia, a transmis un drept la replică în urma informațiilor publicate de Radio România Brașov și preluate de Educație Privată în articolul cu titlul „Universitatea Transilvania are profesori care câștigă până la 8.000 de euro net luna”, publicat la 6 mai 2025.
Publicăm dreptul la replică, integral:
Suntem un sindicat nou înființat în cadrul Universității Transilvania din Brașov, ne propunem să reprezentăm în mod real interesele angajaților acestei universități și am dori să ne exprimăm punctul de vedere cu privire la cele afirmate de domnul Rector, provocând cititorii la o analiză mai profundă a informațiilor prezentate în articolul mai sus menționat.
Din păcate, în universitatea noastră, anumite articole din Cartă și Regulamente interne ne limitează dreptul la liberă exprimare într-un mod ce amintește de vremuri demult apuse și pe care noi nu l-am identificat și la alte universități
https://www.unitbv.ro/despre-unitbv/regulamente-si-hotarari/carta-universitatii-si-regulamente.html
și care intră în totală contradicție cu jurisprudența națională și europeană referitoare la libertatea academică; a se vedea:
– Carta universității: art. 7, din partea a II-a referitor la loialitatea față de instituție,
– Regulamentul intern: art. 19 alin. (3) referitor la respectarea secretului de serviciu și a normelor de fidelitate față de angajator, art. 19 alin. (5) referitor la interzicerea efectuării de înregistrări audio/video în spațiile universității (care sunt, conform legii, spații publice),
– Regulamentul Senatului Universității: art. 24 alin. (5) referitor la confidențialitatea documentelor puse la dispoziția senatorilor.
Facem precizarea că solicitările noastre de eliminare sau de clarificare a unor astfel de prevederi din Cartă sau din Regulamente au fost respinse și de aceea, în viitorul apropiat, vom apela la căile legale pentru a ne recăpăta libertatea academică.
Din aceste motive, noi vom oferi opiniei publice doar date aproximative pentru că nu putem „dezvălui informații” care ar putea „prejudicia imaginea” universității, dar vă invităm să vă formați o imagine precisă prin solicitarea de documente doveditoare direct către conducerea universității, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Un prim aspect din articolul mai sus menționat este acela că domnul Rector a ales să fluture în spațiul public suma de „7.000 – 8.000 de euro net pe lună” de care ar beneficia „colegi” din Universitatea Transilvania din Brașov. Această idee a fost utilizată și în campania electorală de anul trecut, atunci când domnul Rector a candidat și a câștigat al patrulea mandat la conducerea universității. În acea perioadă, când era întrebat dacă nu consideră că are un salariu prea mare, fiind probabil cel mai bine plătit rector din România:
răspundea cam ca în articol – că „avem colegi care câștigă și 7.000 sau 8.000 de euro net pe lună”, adică și mai mult decât domnia sa. La acea vreme, salariul brut de bază al domnului Rector era de 38555 lei/lună, iar acum este de 42910 lei/lună:
Din cunoștințele noastre, salariul net al domniei sale se menține cam la același nivel cu salariul brut datorită existenței unor sporuri și venituri suplimentare.
Informația că în universitatea noastră ar exista un număr mare de cadre didactice și cercetători care ar beneficia de venituri lunare nete de acel ordin de mărime a trezit deja, pe bună dreptate, indignarea unor cititori. De aceea, suntem nevoiți să facem câteva precizări.
Prima întrebare care se pune este: câți „colegi” câștigă 7000 – 8000 de euro net pe lună? Din cunoștințele noastre, un număr extrem de mic dintre colegii noștri beneficiază de venituri lunare de această mărime de-a lungul unui întreg an. A doua întrebare care se pune este ce trebuie să facă un cadru didactic sau un cercetător obișnuit (i.e., care nu este director de grant și nu ocupă o funcție de conducere) pentru a-și crește în mod semnificativ remunerația lunară. Cel mai la îndemână mod este acela de a reuși să publice în fiecare an un număr uriaș de articole ISI WoS (Clarivate Analytics) în reviste cu IF(impact factor)>0,5, indiferent de numărul de autori al fiecărui articol, universitatea suportând plata taxelor aferente autorilor din universitate pentru articolele publicate; a se vedea pag. 27 din Raportul din 2025 privind starea Universității Transilvania din Brașov:
În acest context, pentru că domnul Rector vorbește despre „performanța și lipsa de performanță” și despre „munca și nemunca” profesorilor și cercetătorilor din Universitatea Transilvania din Brașov, în calitate de reprezentanți ai acestora, dorim să mai facem câteva clarificări. Această politică de „stimulare a performanței” a fost introdusă de către domnul Rector de foarte mult timp în universitatea noastră. Ea ar putea fi considerată un lucru pozitiv în măsura în care ar urmări doar: 1. ajutarea membrilor universității în a îndeplini standardele naționale de promovare, 2. Publicarea de articole (în principal) în reviste de top.
Ori, informațiile publice pe care le avem la dispoziție relevă faptul că, aplicarea „la liber” (necontrolată) a unei astfel de politici are drept efecte secundare susținerea financiară a fabricilor de maculatură (Paper Mills) și a editurilor prădătoare (Predatory Publishers) care reprezintă, în mare, reviste care acceptă spre publicare cam orice articol, după o analiză sumară de câteva zile, în schimbul unei taxe de publicare foarte mari și au regim „open acces”; a se vedea, de exemplu:
https://en.wikipedia.org/wiki/Research_paper_mill
https://en.wikipedia.org/wiki/Predatory_publishing
Într-o investigație jurnalistică remarcabilă realizată de PressOne pe parcursul mai multor articole dintre care amintim
se arată că Universitatea Transilvania din Brașov a cheltuit în doi ani (2021-2022) aprox. 10 milioane de lei din finanțarea de la bugetul de stat pentru taxe de publicare și pentru recompensarea personalului implicat în proiecte de cercetare. Mai mult, în topul persoanelor „premiate” pentru publicarea unui număr foarte mare de articole se află și străini care nu erau angajați în România și aveau profiluri profesionale îndoielnice. Noi considerăm că premierea unor astfel de persoane este total imorală. Este ea legală, oare?
Mai mult, în contextul în care domnul Rector vorbește de „muncă și nemuncă”, merită amintit faptul că foarte mulți dintre profesorii universității noastre sunt nevoiți să predea încă 1-2 norme suplimentare față de norma de bază (căci avem o lipsă acută de personal la multe dintre departamente) pentru care sunt remunerați, în regim de plata cu ora, la nivelul de 40 lei pe oră, indiferent de vechime și funcție didactică. Apreciem că este vorba despre o desconsiderare a activității didactice, fapt total injust în comparație cu învățământul preuniversitar în care remunerarea în regim de plata cu ora este stabilită prin ordin de ministru și este diferențiată în funcție de vechime și grad didactic. Opinia publică trebuie informată că activitatea didactică (privită ca un fel de cenușăreasă), asigură, prin finanțarea de bază, aprox. 70% din veniturile de la bugetul de stat ale universității și furnizează probabil cea mai mare parte din fondurile necesare implementării politicii de „stimulare a performanței” mai sus amintite.
Nu numărul, ci mai degrabă calitatea articolelor publicate în reviste cotate ISI ar trebui să fie criteriul decisiv al performanței și al remunerării diferențiate într-o universitate atât de diversă ca a noastră. Este bine cunoscut faptul că prestigiul în cercetare al unei universități este dat în primul rând de calitatea revistelor în care membrii ei publică articole și, mult mai puțin, de numărul articolelor cu autori din acea universitate. An de an, majoritatea articolelor pentru care se primesc bonusuri salariale sunt publicate în reviste de calitate îndoielnică pentru care universitatea plătește taxe de publicare uriașe. Prin urmare, în opinia noastră, sistemul de salarizare diferențiată implementat de domnul Rector încurajează mai degrabă impostura decât performanța oferind un exemplu nociv de dezvoltare pentru tinerii noștri colegi.
O abordare bazată pe calitate (și care ar putea constitui un model pentru domnul Rector) se remarcă în activitatea UEFISCDI care a luat decizia corectă de a premia, începând din 2023, doar articolele publicate în reviste de top conform clasamentelor pe domenii realizate pe baza indicatorului AIS (article influence score) care este mult mai relevant din punctul de vedere al calității decât indicatorul IF (impact factor). De altfel, UEFISCDI este semnatară a celebrei Declarații de la San Francisco despre Evaluarea Cercetării (DORA) în care se precizează că factorul de impact a fost creat inițial ca instrument care să îi ajute pe bibliotecari și nu ca o măsură a calității științifice a unei cercetări dintr-un articol și care recomandă eliminarea utilizării lui din analizele privind finanțarea, angajarea și promovarea în instituțiile academice. Mai mult, în 2023, UEFISCDI a realizat un raport prin care a informat universitățile asupra creșterii alarmante a ponderii editurilor suspecte de a fi prădătoare în rândul revistelor în care publică autori din universitățile din România. Conform acestui raport, în anul 2022, ponderea era de aproximativ 45% din totalul articolelor, în condițiile în care, pe plan mondial, ponderea nu depășea 10%. Din ceea ce cunoaștem noi, situația din 2022 a Universității Transilvania din Brașov era în concordanță cu situația prezentată în acel raport la nivel național.
În acest context, nu este deloc surprinzător faptul că o bună parte dintre comisiile de specialitate CNATDCU au impus, printre standardele de promovare în învățământul superior și abilitare, obligativitatea de a publica articole în reviste de top conform clasamentelor realizate pe baza AIS și/sau în reviste care nu percep în mod obligatoriu taxe de publicare.
Din păcate, din ceea ce cunoaștem noi, ierarhizarea universităților de stat din România se face pe baza unor clasamente universitare internaționale recunoscute la nivel global care se bazează, în principal, pe factorul de impact. Altfel spus, un articol publicat în (sau citat în) revista „Annals of Mathematics” aparținând Universității Princeton valorează la fel ca un articol publicat în (sau citat în) „Analele Științifice ale Universității Ovidius Constanța – Seria Matematică”. Am considerat aceste două exemple extreme doar datorită potrivirii în ceea ce privește numele și domeniul de cercetare. Mai mult, un articol scris de autori din 20 de universități diferite valorează cât 20 de articole distincte. De aceea, există tot mai multe universități de prestigiu din Occident care nu mai raportează, cel puțin pe anumite domenii, datele necesare pentru ierarhizări, fapt remarcat chiar de actualul ministru al educației care propune, în viitor, o regândire a rolului acestor clasamente:
Tocmai din cauza acestei modalități de ierarhizare complet anormale, domnul Rector își permite să afirme că „sistemul diferențiat de salarizare (implementat de domnia sa și expus mai sus) a făcut ca Universitatea Transilvania să ocupe locul 5 (în clasamentul național)” și să considere (în mod injust, în opinia noastră) că „acest sistem (de „stimulare a performanței”) este unul corect”, pentru că „atât timp cât nu se va face diferențierea dintre performanță și lipsa de performanță sau muncă și nemuncă, o instituție nu are cum să fie performantă”.
În acest context, permiteți-ne să adresăm cititorilor rugămintea de a ierarhiza din punctul de vedere al valorii muncii și al performanței academice următoarele activități, realizate de un angajat ipotetic al unei universități pe parcursul unui an:
– publicarea a 20-30 de articole, în reviste de calitate îndoielnică, situate în jumătatea inferioară a clasamentelor AIS, cu o medie de 8-9 coautori per articol, cu o medie de 12 pagini per articol, cu o taxă medie de publicare de 1500 euro per articol, angajatul nefiind autor principal al niciunui articol,
– publicarea unui singur articol, în revistă de top conform clasamentelor AIS, cu autor unic sau cu doi autori, articolul având 20-30 de pagini, fără taxă de publicare, angajatul fiind autor principal,
– efectuarea a 2-3 norme de predare-evaluare, doar una dintre norme fiind plătită conform legii salarizării unitare pe parcursul întregului an, celelalte fiind remunerate cu 40 lei pe oră și doar în timpul celor 14-28 săptămâni de predare (nu în timpul sesiunii de examene, nu în timpul a vacanțelor).
În concluzie, ca sindicat care reprezintă interesele angajaților Universității Transilvania din Brașov considerăm intervenția domnului Rector ca fiind tendențioasă și îi solicităm public corectarea sistemului de salarizare în așa fel încât să răsplătească adevărata performanță a cadrelor didactice și a cercetătorilor, având grijă ca urcarea universității în clasamente să fie însoțită și de o creștere a prestigiului ei.