Închide
În urma articolului „Ceaușescu, elogiat de un profesor într-un articol. A fost sesizat Parchetul”, publicat de Educație Privată pe baza informațiilor de la Europa FM, profesorul universitar Nicolae Radu ne-a transmis un drept la replică. În continuare, redăm integral poziția sa, fără intervenții editoriale:
ROG SA SE RETINA, punctual, următoarele:
1. Acuzaţiile IICCMER sunt formulate cu rea – credinţă, prin prezentarea trunchiată şi arbitrară a unei analize istorice, comparativă cu etape din istoriancotro recentă; analiză întreprinsă, asociată cu o critică a perioadei post-1989, prin comparație cu perioada Ceaușescu, a avut drept scop invitaţia la o discuție obiectivă, comuna, academică sau jurnalistică, cu privire la momente din istoria noastră.
In calitate de cetatean, platitor de taxe si de impozite, iubesc Romania si pastrez in suflet, cu recunostinta, jertfele poporului roman.
Constituția României (art. 30) garantează libertatea de exprimare, respectiv opinii, analize sociale si istorice. Istoria cuprinde inclusiv persoane apreciate controversate care au condus Romania.
2. Aşa cum am precizat şi în conţinutul articolului condamnat, nu am promovat „cultul personalităţii” lui Nicolae Ceauşescu şi nu am îndemnat la atitudini neconforme cu respectul faţă de lege şi faţă de adevăr.
https://m.ziare.com/niclae-
După cum se poate constata din cuprinsul articolului, nu am îndemnat la violență,
la justificarea represiunii sau la instigare la ură împotriva unor grupuri (clasă socială, etnici, „dușmani ai poporului” etc.).
Nu am promovat ideologiile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe!
3. În calitate de absolvent al Facultăţii de istorie, dar şi preocupat de înţelegerea realităţilor sociale în care trăim, am procedat la o analiză istorică, prin metoda calitativă şi cantitativă a unor surse de informare şi a unor atitudini, pe baza unor lucrări precizate în articolul condamnat, dar „uitate” de IICCMER.
4. Regretabil este faptul că IICCMER apreciază articolul amintit „fals din punct de vedere istoric”, în condiţiile în care, spre exemplu, vizita lui Niciolae Ceauşescu la Londra şi primirea de către Majestatea Sa, Regina Elisabeta a II-a, intre 13-16 iunie 1978, este adevărată, fiind prezentată pe larg inclusiv în presa internaţională.
Richard Nixon, preşedintele SUA a vizitat România în data de 2 august 1969;
Gerald Ford, preşedintele SUA a vizitat România în data de 2-3 august 1975;
Nicolae Ceauşescu a vizitat SUA în anii 1970, 1973 şi în 1978. Ultima vizită a fost făcută la invitaţia preşedintelui american Jimmy Carter.
5. Apreciez preocuparea IICCMER “pentru responsabilitatea ce revine unui cadru academic de a susţine informaţii bazate pe adevăr!
În evidenţă argumentelor susţinute de istorie, nu pot să înţeleg, însă, adevăratele interese care au determinat IICCMER să aprecieze publicarea articolului drept „distorsionarea a adevărului istoric”!
6. Trist este faptul că IICCMER se antepronunta asupra unor „fapte de natură legală”, condamnând public conţinutul unui articol, dar fără să respecte PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE şi substituindu-se unei Onorate Instanţe de judecată!
În acest sens, sesizarea IICCMER,, „DE URGENTA, a comisiilor de etică (…) cu scopul de a evalua şi sancţiona orice abateri”, reprezintă în fapt o AMENINŢARE directă adresată subsemnatului, dar şi tuturor celor care îndeamnă la gândire şi la exprimare liberă, garantate de Constituţia României.
7. Regretabil şi neonorant pentru
IICCMER este şi aprecierea directorului Daniel Sandru potrivit căruia „mai sunt destui profesori în mediul preuniversitar care prezintă la clase o istorie ABRACADABRANTĂ”!
Această apreciere aduce o gravă şi nemeritată atingere asupra imaginii învăţământului din România şi asupra personalului didactic, din care face parte şi directorul în cauză, ca professor titular al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi.
8. În sensul celor prezentate, IICCMER trebuie să rămână o instituţie obiectivă, preocupată de adevăr şi nu să aducă acuzaţii şi ameninţări în spaţiul social cu privire la fapte de care nu mă fac vinovat.
Informaţiile expuse în articolul condamnat sunt dezbătute şi în literatură de specialitate.
Recomand să fie lecturate:
Grigore Cartianu, „Crimele Revoluţiei”, Ed. Adevărul, Bucureşti, 2000
Grigore Cartianu, „Sfârşitul Ceausestilor”, Ed. Adevărul, Bucureşti, 2000
Marcu, Dorian, „Moartea Ceausestilor”, Ed. Excelsior SA, Bucureşti, 1991
Stoenescu, Alex Mihai, “Revoluţia din Decembrie – 1989, o tragedie românească”, Editura RAO, Bucureşti, 2017 etc.
NOTA
Desi se precizeaza de catre Europa FM ca s-a transmis subsemnatului o solicitare pentru drept la replica, mentionez ca nu am primit nicio informare, in spatiul public fiind prezentate doar acuzatiile IICCMER.