Dr. Violeta Perlea: „Mulți dintre copiii cu alergii severe provin din familii educate, cu o situație materială bună, care au protejat copilul de tot ce și-au imaginat că i-ar dăuna – animale de companie, colectivitate, jocurile în țărână“

Violeta Perlea este medic alergolog. Un medic care, atunci când ajungi în cabinetul său, cu o situație gravă, nu te sperie, nu te încurajează în spaima pe care o ai, ci te liniștește întâi, și face asta absolut magistral, apoi află de la tine tot ce are nevoie să știe pentru a-ți recomanda cel mai bun tratament și cea mai bună conduită antialergică. M-am gândit că ne-ar fi tuturor de folos să aflăm mai multe despre alergii direct de la specialist, pentru că în ultimii ani alergiile sunt foarte răspândite. 

De ce ai ales alergologia, Violeta?

Alegerea a fost rezultatul unui șir de întâmplări, mai degrabă. Am terminat facultatea gândind că voi face psihiatrie. După concursul de rezidențiat, când am ales specialitatea, m-am înfricoșat brusc de ce poate face creierul uman și am făcut un viraj. Am ales alergologie și imunologie clinică într-un moment în care erau 30-40 specialiști în țară. Am considerat că această specialitate tânără și foarte dinamică s-ar potrivi minții mele și că nu m-aș plictisi prea lesne practicând-o. Pe de altă parte, nu sunt aptă pentru specialități chirurgicale – am aihmofobie (teamă irațională de obiecte ascuțite). Și, în plus, la sfatul medicului cu care am lucrat în stagiatură, dr. Cristian Jianu, un om și un profesionist extraordinar, am ocolit specialitățile consumptive care-mi zbârnâiau prin cap – ATI, medicină legală.

Ce este, de fapt, o alergie?

Poate că ar fi mai bine să plecăm de la termenul de hipersensibilitate, care constă în semne și simptome reproductibile, inițiate de o expunere la un stimul definit, într-o doză tolerată de subiecții normali. Alergia este o reacție de hipersensibilitate produsă printr-un mecanism imun. Și, chiar dacă manifestările clinice pot fi identice, este diferită de intoleranță, generată de anomalii genetice, biochimice sau farmacologice.

Cum poate recunoaște un părinte/un profesor o manifestare alergică?

Alergie înseamnă mecanism. Manifestările alergice pot fi localizate la nivelul oricărui organ. Cele mai vizibile sunt cele cutanate: erupții ale pielii, însoțite de mâncărimi (la copilul de vârstă mică pot lipsi), edeme/umflare a buzelor, pleoapelor, extremităților. Manifestările respiratorii cele mai comune sunt respirația șuierătoare și tusea seacă chinuitoare. Strănutul în salve și mâncărimea nazală și oculară, crampele abdominale și diareea sunt alte manifestări.

De ce apar alergiile?

Alergiile sunt rezultatul interacțiunii dintre factorii genetici, factorii de mediu și stilul de viață al pacienților și depind atât de intensitatea contactului alergenic, cât și de reactivitatea imună a organismului. Părinții alergici vor avea copii alergici, mai ales dacă regulile de igienă vor fi împinse la extrem. Consumul precoce și frecvent al unor alimente, cum sunt arahidele în SUA sau susanul în Israel generează alergii la vârstă mică.

Dacă un om are alergie la ceva anume poate dezvolta în timp alergii și la alte elemente? Produse alimentare, plante, substanțe chimice etc.?

Alergicul este un dezechilibrat imun, un hiperergic. Copilul de vârstă mică dezvoltă inițial alergii alimentare (generate de bombardamentul proteic la care este expus un sistem imun imatur), ulterior acestea se remit în multe cazuri și apar alergiile respiratorii. Adultul are un compozit de alergii care se dezvoltă concomitent sau secvențial. Unele alergii respiratorii (la polenuri) generează alergii alimentare, datorită unor structuri alergenice înalt conservate ce se regăsesc în fructe și legume. Una peste alta, avem succesiuni caleidoscopice, uneori imprevizibile sau derutante.

Există modalități de a preveni alergiile?

Se discută mult despre prevenția primară (evitarea apariției sensibilizărilor), secundară (evitarea transformării sesnsibilizărilor în boală clinică) sau terțiară (controlul bolii și prevenirea exacerbărilor) a alergiilor. Câteva lucruri sunt importante: alăptatul minimum 6 luni, recomandările actuale merg până la 2 ani, utilizarea unei formule de lapte, și nu a laptelui de vacă până la vârsta de 2 ani, abstinența de la fumat în timpul sarcinii, dar și în mediul copilului, o concentrație ridicată de endotoxine (mediul de fermă).

E adevărat că alăptarea îndelungată a bebelușului îl ferește de alergii sau e un mit?

Nicio informație nu trebuie absolutizată. Alăptatul este benefic pentru copil, cu certe avantaje nutriționale, imunologice, afective. Statistic este demonstrat faptul că acei copii care au fost alăptați o perioadă mai mare au o incidență mai mică a alergiilor. Dar individul nu este statistic și am văzut copii alăptați 2 ani care au dezvoltat alergii de toate felurile.

Care sunt alimentele cu risc crescut pentru alergii?

Din decembrie 2014, Uniunea Europeană a reglementat modalitatea în care trebuie să fie etichetat orice produs destinat comercializării. Există 14 alergene care trebuie declarate obligatoriu dacă sunt prezente în produsele respective – lapte de vacă, ou, nuci (comune, dar și macadamia, braziliene, pecan, fistic, caju, migdale), arahide, crustacee, moluște, gluten, soia, pește, muștar, susan, țelină, lupin (adăugat în produsele de panificație), sulfiți.

Ce le recomanzi părinților să evite în ce privește alimentația copiilor, cu scopul de a-i feri de manifestări alergice?

Introducerea laptelui de vacă nativ după vârsta de 2 ani, o alimentație echilibrată, cu produse pe cât posibil puțin procesate industrial, cu limitarea consumului de mezelărie și dulciuri „roz” (cu aditivi și coloranți artificiali). O precizare aș vrea să fac: bio nu înseamnă hipoalergenic, înseamnă doar că produsele respective au fost obținute în anumite condiții, respectând permanent reguli stabilite de comunitatea internațională și națională, verificate periodic de organisme de inspecție și certificare.

Care sunt pașii de urmat în cazul unei crize alergice și cum arată ea?

Criză alergică înseamnă un eveniment acut – o erupție cutanată generalizată, însoțită de mâncărimi violente, un episod brusc de sufocare, asociat cu zgomot la respirație, un episod acut de rinoconjunctivită, cu nas care curge, strănută, mănâncă, și ochi care mănâncă și lăcrimează, dureri abdominale intense, alături de diaree și vărsături. Asocierea tuturor acestor manifestări o întâlnim în reacția cea mai de temut, anafilaxia, care, în plus, se poate însoți de cădere tensională și pierderea conștienței.

Ajutorul profesionist este de dorit în toate cazurile, știi cum începe o reacție alergică, dar nu știi cum se termină. În cazurile severe se apelează direct 112. Unii pacienți știu să își administreze medicația ajutătoare: bronhodilatatoare, antihistaminice, cortizon sau chiar să folosească autoinjectoare cu adrenalină.

În perioada diversificării alimentației, ce alimente – fructe, legume, tipuri de carne, semințe etc. – e bine să fie cât mai târziu introduse în alimentația copilului mic?

În privința diversificării alimentației, toate-s vechi și nouă-s toate. Pledez pentru diversificare după vârsta de 6 luni, cu introducere tardivă, după 1 an, a peștelui, crustaceelor, arahidelor, exotismelor. Copiii au timp să învețe gustul tuturor alimentelor și nu pierd nimic dacă nu mănâncă mango sau quinoa la 6 luni. Deși teoriile pledează pentru începerea precoce a diversificării, prefer o abordare tradiționalistă și aștept proba timpului pentru o eventuală schimbare de opinie.

Ce părere ai despre „remediile naturiste” împotriva alergiilor? Că reclamă este multă, chiar prisosește.

Nu am formația și studiile necesare pentru a judeca fenomenul în mod corect. Aș recurge la astfel de terapii fie când nu mai este nimic de pierdut (situație aproape imposibilă la cei cu alergii), fie pentru efectul placebo care poate funcționa până la un punct. Deși există un interes foarte mare pentru terapiile alternative, lumea medicală este relativ reticentă în utilizarea unor produse slab standardizate, cu efecte insuficient studiate și adesea impredictibile. Nu tot ce este natural este și bun pentru consum. Și mătrăguna este naturală.

Ştiu că există părinţi care dezinfectează tot ce prind, ca să fie copiii tot timpul într-un mediu sigur, mă rog, cel pe care îl pot controla ei. Și-l controlează cu ochi de vultur. Cât de bine le face copiilor să trăiască într-un mediu hai nu aseptic, dar pe-aproape?

Părinții pot induce dereglaje imune cu consecințe de lungă durată dacă exagerează cu măsurile de igienă aplicate copilului. Utilizarea excesivă a dezinfectantelor pentru mediul ambiental și a detergenților/săpunurilor pentru uz cutanat modifică capacitatea de răspuns la agresiunile din mediu, inclusiv la cele alergenice. Mulți dintre copiii cu alergii severe provin din familii educate, cu o situație materială bună, care au protejat copilul de tot ce și-au imaginat că i-ar dăuna – animale de companie, colectivitate, jocurile în țărână.

Ce înseamnă viață normală pentru un alergic?

Până la urmă, normalitatea este o chestie de definiție.

Normalitatea poate să însemne să nu trebuiască să citești etichete și să verifici în permanență meniurile la restaurant sau să poți practica sportul pe care îl dorești, dar poate să însemne și să poți mânca două alune. Fiecare alergic are normalitatea lui.

Se vindecă alergiile, Violeta?

Ce întrebare mefistofelică! Mai degrabă se obține toleranța. Asta înseamnă că, deși venim în contact cu alergenul și nu avem manifestări clinice, sistemul imun rămâne în stare de alertă și că putem avea o recidivă, cu același tip de manifestări pe care le-am avut sau cu altele.

Există și cazuri fericite – alergia la laptele de vacă se vindecă aproape întotdeauna dacă abordarea este corectă. Alergia la penicilină dispare cam în 10 ani, dacă nu există expunere din surse oculte.

Doamne, Violeta, mi-ai răspuns la o întrebare pe care o am de douăzeci și cinci de ani. Eu am scăpat de alergia la penicilină, nu știam când, nu știam de ce. Toată copilăria mică am fost alergică la penicilină, iar când, într-un episod infecțios, grav, în care eram în spital, aveam nouăsprezece ani atunci, mi-au injectat penicilină intravenos, n-am avut nicio reacție, ba chiar m-a salvat. Așadar, alergia a dispărut fiindcă am crescut. Mulțumesc pentru revelație. 

Interviu de Ana Barton

Fotografie din arhiva Violetei Perlea