Închide
Dr. Mihai Copăceanu, psiholog, a publicat, pe pagina sa de Facebook, o analiză a școlii românești.
El afirmă că ”toate reformele școlare administrative, anularea tezelor, modificarea semestrelor, modulelor etc sunt praf în ochi dacă noi nu cultivăm nu doar performanța, ci bunătatea, eleganța, blândețea, empatia și de ce nu iubirea.”
Preluăm analiza realizată de dr. Mihai Copăceanu, cu acordul autorului:
E prea multă inchiziție în școală, prea multă ură, răzbunare, orgolii și amenințări. E prea multă dorință de a pedepsi, de a judeca și condamna. Deseori la final de semestre și de an școlar ai impresia că tocmai cancelaria profesorilor, locul acela care ar trebui să se asemene cu înțelepciunea, armonia și sacralitatea unei biserici se transformă sau este de fapt o sală de judecată și de condamnare la moarte: țipete, urlete, pe alocuri înjurături.
Profesorii care ar fi trebuit să-și aleagă profesia din vocație și spirit liber, din dragoste față de disciplina predată și mai ales față de copii se transformă în avocați, în apărători ai legii, duri și intransigenți, procurori și judecători, inchizitori ai Sfantului liceu X.
Am lucrat cu copiii cu nevoi psihologice grave, cu traume, care proveneau din familii disfuncționale, familii cu multă violență domestică, cu nevoi financiare mari, la limita sărăciei, mulți dintre aceștia s-au comportat la școală repetând un model familial și imaginea mediului din care au provenit.
M-am apropiat într-o zi de o doamnă inspector școlar (numită politic, bineînțeles) și cu blândețe și calm i-am prezentat un caz al elevului față de care ea jurase că ”il va zbura din școală”. I-am explicat rațiunile emoționale ale copilului din spatele unui comportament de tip delincvent. Vă dați seama că am eșuat. Nu am avut cu cine. Orgoliul dansei și promisiunea în față colegilor dascăli erau mai importante decat adevărul psihologic.
Într-o școală romanescă cu multă violență școlară, cu delincvențe, cu incidente și infracțiuni ridicate, dascălii folosesc aceleași arme: amenințarea, scăderea notei la purtare, șantajul cu transferul, intimidarea și exmatricularea. De multe ori în mod abuziv și ilegal.
În viziunea mea un profesor este cel căruia tu ca părinte îi acorzi infinită încredere că el are în mâini educația școlară a copilului tău, că el este făuritor de destine și mă întreb cum poți explica transformarea în dușman al elevului, cum poți face apel la armele pe care doar justiția la utilizează cu infractorii maturi și gravi.
Sunt profesori care ne înfățișează zilnic câte proiecte minunate desfășoară cu copiii, fac poze cu clasa zâmbitoare, merg la schimburi educaționale în întreaga Europă, țin discursuri academice cum că elevul este în centrul procesului educativ și în consiliile profesorale de la final de an au un comportament de mahala, au un limbaj suburban și jignitor și desigur votează scăderea notei la purtare și exmatricularea elevului.
Elevul în loc să vadă în tine un adult matur emoțional și profesional, un profesionist, vede multă ură și dispreț, vede cum școala îl tratează cu respingere așa cum mediul din care el provine l-a tratat cu respingere.
Toate reformele școlare administrative, anularea tezelor, modificarea semestrelor, modulelor, etc toate sunt praf în ochi dacă noi nu cultivăm în școala romanescă nu doar performanța, ci bunătatea, eleganța, blândețea, empatia și de ce nu iubirea.
Avem nevoie de servicii de sănătate mintală, de consiliere și suport emoțional mai ales pentru dascăli.
Apropo, un profesor care urăște un elev oare ce are în sufletul său?
Mda, pornind de la o experiență personală cu un director, autorul ajunge să blameze tot corpul profesoral, aruncând cu mai multe acuzații („în mod ilegal și abuziv”, hm, a analizat toate situațiile și a constatat asta?) în toate direcțiile.
Dar acesta e trendul, vrei popularitate, arunci cu noroi in profesori. Evazioniști, impostori, prădători sexuali, acum niște ticăloși fără suflet.
De ce nu se apleacă distinsul cunoscător și asupra activității colegilor săi din școli? Mulți dintre ei, superficiali, fără nicio chemare ( timpul trece leafa merge) cu limbaj de mahala samd
Autorul are perfectă dreptate. Sistemul este fix așa cum l-a prezentat. Absolut toate ”reformele” au fost total superficiale și niciodată nu au avut în prim plan interesele elevilor, viitorul acestei țări.
Sistemul se bazează EXCLUSIV pe promovarea de vârfuri, care sunt foarte puține, deoarece așa este natura umană. Profesorii preferă ”să lucreze” doar cu acei copii care sunt genetic înzestrați cu inteligență, cu alte cuvinte, muncă ușoară, fără provocări adevărate. Totul în acest sistem putred funcționează pe cultura fricii, a pedepsirii, a impunerii de reguli arbitrare. Nu se promovează ABSOLUT DELOC valorile umane, nu există o cultură a recompensei.
Dati-mi, va rog frumos, un exemplu pentru „cultura recompensei” pe care dumneavoastra o considerati perfect aplicabila la clasa.
De ce spuneti, cu atata siguranta, ca absolut deloc nu se promoveaza valorile umane? Noi asta facem zi de zi, ora de ora, cum putem. Promovam valorile umane pentru ca la asta se rezuma tot, pentru ca suntem oameni si ne dorim sa traim intr-o civilizatie, dincolo de notiunile specifice fiecarei materii.
Articolul este exagerat.