Domnul Bjoza nu a vorbit în calitate de simplu cetățean, ci calitate de înalt funcționar al statului român

de Marcel Bartic, profesor de istorie Bjoza

Octav Bjoza, membru în Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România (AFDPR), a fost demis zilele trecute din funcția de subsecretar de stat pe problemele deţinuţilor politic şi revoluţionarilor.

Motivul destituirii îl constituie un comunicat emis de Bjoza în contextul dezbaterilor pe marginea Legii 232/2020 privind acordarea unor drepturi și compensații persoanelor care au fost persecutate politic. În cadrul comunicatului, este negată amploarea Holocaustului în România și se afirmă că regimul comunist ar fi fost adus aici de evrei. Dincolo de neadevărul istoric exprimat de aceste afirmații și de conotația lor antisemită, acțiunea domnului Bjoza încearcă să acopere acordarea unor drepturi foștilor membri sau simpatizanți ai Mișcării Legionare și urmașilor lor.

Acest episod circumscrie o problemă extrem de sensibilă privind maniera în care o parte a societății românești se raportează la evenimentele care au marcat prima jumătate a secolului XX.

E foarte adevărat că regimul comunist a abuzat de acuzații precum fascism sau cea de criminal de război iar sub acest pretext au fost condamnați la ani grei de închisoare oameni nevinovați. Așa cum, în egală măsură, nu putem nega că am avut în istoria noastră contemporană o mișcare de orientare fascista, o legislație antisemită și persoane care se fac vinovate de deportarea și moartea a câtorva sute de mii de oameni. Să treci sub tăcere crimele legionarilor sau cele ale guvernării antonesciene sub pretextul că actanții acestora au fost condamnați de regimul comunist este o nedreptate profundă față de victimele Holocaustului. Un act de injustiție față de victimele unei alte ideologii totalitare. Or, dacă statul român ar oferi drepturi și reparații istorice celor care s-au făcut vinovați de aceste orori, ar fi ca și cum le-ar oferi legitimitate. Ceea ce este inadmisibil într-o societate democratică.

Domnul Bjoza nu a vorbit în calitate de simplu cetățean sau de pasionat de istorie. Nici asta nu ar fi o scuză pentru că există o legislație care pedepsește negarea Holocaustului sau promovarea cultului persoanelor care s-au făcut vinovate de crime împotriva umanității sau a ideilor fasciste.

Domnul Bjoza a vorbit în calitate de înalt funcționar al statului român. Orice secundă în plus în care domnia sa ar mai fi rămas în funcția pe care a deținut-o în guvern ar fi însemnat că statul român își asumă aceste afirmații.
Ceea ce nu este admisibil.