Închide
Un profesor rus dintr-un oraș minier a ajuns în centrul uneia dintre cele mai puternice povești cinematografice ale anului. „Mr. Nobody Against Putin”, regizat de americanul David Borenstein (stabilit în Danemarca) și coregizat de protagonistul său, Pavel „Pasha” Talankin, a fost nominalizat anul acesta la Premiile Oscar, la categoria Cel mai bun documentar de lungmetraj.
Filmul, o coproducție danezo-cehă (cu contribuții și din Germania), a avut premiera mondială la Sundance Film Festival în ianuarie 2025, unde a câștigat Premiul Special al Juriului pentru documentar World Cinema. Ulterior, a primit nominalizări și la BAFTA.
Povestea începe în februarie 2022, odată cu invazia Rusiei în Ucraina. Pasha Talankin era profesor la Școala Primară nr. 1 din Karabash, un oraș industrial sărac. În calitate de responsabil pentru filmarea și organizarea evenimentelor școlare, el a fost martor direct la transformarea treptată a școlii într-un instrument de propagandă de stat: au apărut ore patriotice obligatorii, lecții de pregătire militară și ceremonii dedicate „eroilor” frontului.
Mesajele oficiale glorificau războiul și pe președintele Vladimir Putin, iar spațiul educațional devenea tot mai puternic ideologizat. Obligat să producă materiale video conforme cu linia trasată oficial, Talankin a început, în paralel, să filmeze în secret. A documentat momentele în care elevii erau expuși la mesaje cu tentă militară și la discursuri pro-război, construind un jurnal clandestin al militarizării educației rusești. Imaginile au fost scoase din Rusia prin canale criptate și hard disk-uri transportate fizic în afara țării, ajungând la David Borenstein.
Pe măsură ce presiunea autorităților a crescut, riscurile au devenit insuportabile. Talankin a fost nevoit să părăsească Rusia și trăiește astăzi în exil. Documentarul său este acum o mărturie directă despre felul în care sistemul educațional rusesc a fost transformat într-un instrument de recrutare și indoctrinare ideologică.
Criticii occidentali au lăudat filmul pentru curajul său. Publicații precum The Hollywood Reporter, The New York Times și The Guardian îl descriu ca o cronică sensibilă a „eroziunii lente a speranței” în Rusia. Un mic act de rezistență, dar semnificativ.
Publicația independentă în exil Meduza a dedicat documentarului mai multe articole, inclusiv un eseu semnat de criticul Anton Dolin. Acesta spune că filmul este „uimitor” și că forța lui stă în curajul protagonistului de a expune indoctrinarea copiilor.
Diaspora rusă anti-război s-a împărțit: unii îl consideră pe profesorul Talankin un erou în adevăratul sens al cuvântului, iar alții îi reproșează metodele utilizate pentru realizarea documentarului, în special filmarea pe ascuns a copiilor. Este, de asemenea, acuzat de narcisism în goana după premii.
Deși Danemarca l-a propus și la categoria Cel mai bun film internațional, producția nu a intrat pe lista scurtă. A obținut însă recunoașterea la documentar, unde concurează cu alte titluri importante ale anului.
Dincolo de critici, cert este că un profesor anonim, un „nimeni” dintr-un oraș industrial, a decis să documenteze ceea ce vedea zilnic în școala sa. Iar această alegere a ajuns, neașteptat, pe cea mai mare scenă a cinematografiei mondiale.
Gala Premiilor Oscar va avea loc pe 15 martie 2026, la Los Angeles.