Dezvoltarea autoeficacității în învățare, privită din perspectiva relației dintre elev și profesor

Alexandra Melinte, învățătoare, Little London International Academy

Plecând de la întrebări precum: ,,Ce reprezintă această autoeficacitate? Care este rolul ei în ceea ce privește activitatea profesorului? sau Care este normalitatea din spatele aceastei situații?” putem descoperi numeroase metode de a dezvolta și îmbunătăți relația elev – profesor. 

Dezvoltarea autoeficacității elevilor este un factor cheie în reușita academică și în viața lor în general. Aceasta făcând referire la credința unei persoane în capacitatea lor de a-și îndeplini cu succes sarcinile și obiectivele.

De exemplu, câteva dintre aceste moduri în care dezvoltarea autoeficacității poate avea un rol important în viața elevilor, sunt:

• Creșterea motivației: Atunci când elevii au o mai mare autoeficacitate, ei sunt mai motivați să își asume riscuri și să își depășească limitele. Ei se simt mai încrezători și mai pregătiți să își asume provocările care apar.
• Creșterea perseverenței: Elevii cu o autoeficacitate crescută sunt mai dispuși să continue să își încerce, chiar dacă întâmpină obstacole pe parcurs. Aceștia știu că au abilitățile necesare pentru a face față provocărilor și continuă să își încerce până când își ating obiectivele.
• Creșterea rezilienței: Elevii care au o mai mare autoeficacitate sunt mai puțin afectați de eșecuri și mai capabili să se recupereze după un eșec. Ei au încredere în capacitatea lor de a face față provocărilor și știu că pot lua măsuri pentru a-și îmbunătăți performanța.
• Creșterea încrederii în sine: Dezvoltarea autoeficacității poate ajuta elevii să aibă o mai mare încredere în abilitățile lor și să își recunoască valoarea. Devin mai siguri pe ei înșiși și mai dispuși să ia decizii importante pentru ei înșiși.
• Îmbunătățirea performanței academice: Elevii cu o mai mare autoeficacitate sunt mai bine pregătiți să facă față cerințelor academice și să învețe cu succes. Sunt mai puțin predispuși să renunțe și își asumă riscuri care îi pot ajuta să atingă obiectivele academice.

Dar cum este percepută această autoeficacitate a elevilor de către profesori?  

Percepția profesorilor cu privire la autoeficacitatea elevilor poate varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi:

• Rezultatele academice anterioare ale elevului: Profesorii pot să-și formeze o percepție mai puternică despre autoeficacitatea unui elev pe baza modului în care acesta a performant anterior în ceea ce privește notele și sarcinile de învățare. De exemplu, un elev care a avut rezultate academice bune în trecut poate fi perceput ca având o autoeficacitate mai mare decât unul care a avut rezultate slabe.
• Reacția elevului la dificultăți: Profesorii pot observa comportamentul elevilor în fața provocărilor și greutăților, precum și nivelul de perseverență și angajament pe care îl afișează în fața acestora. Acesta pare să se confrunte cu dificultățile fără a fi descurajat poate fi perceput ca având o autoeficacitate mai mare.
• Feedback-ul primit: Feedback-ul pozitiv și negativ primit de elevi din partea profesorilor poate influența percepția acestora cu privire la propria lor autoeficacitate. În general, feedback-ul pozitiv poate crește autoeficacitatea, în timp ce feedback-ul negativ poate avea un efect opus.
• Abilitățile sociale: Abilitățile sociale ale elevului, cum ar fi capacitatea de a comunica și de a lucra în echipă, pot afecta percepția profesorilor despre autoeficacitatea elevului. Elevul care afișează abilități sociale puternice poate fi perceput ca având o autoeficacitate mai mare.

În general, profesorii tind să aibă o percepție mai mare despre autoeficacitatea elevilor care au performanțe academice bune, se confruntă cu dificultăți cu încredere și primesc feedback pozitiv. Cu toate acestea, este important să ținem cont de faptul că percepția profesorilor poate fi subiectivă și poate fi influențată de o varietate de factori.

Autoeficatitatea privită din prisma relației elev – profesor, reprezintă percepția individului asupra capacității sale de a face față cu succes unei sarcini sau situații. Atunci când este vorba de relația elev-profesor, autoeficacitatea poate fi influențată de mai mulți factori, cum ar fi experiența anterioară a elevului, feedback-ul primit, atitudinea profesorului, resursele disponibile și alți factori contextuali.

Astfel, elevul care are o încredere ridicată în propriile capacități de a învăța și de a face față cu succes provocărilor academice va avea o autoeficacitate mai ridicată. În acest context, profesorul poate juca un rol important în dezvoltarea autoeficacității elevilor săi. Profesorii pot ajuta la creșterea autoeficacității elevilor prin feedback-ul pozitiv, încurajarea și suportul acordat în momentele de dificultate, oferirea de oportunități de învățare relevante și prin modelele lor de comportament.

Profesorii care încurajează elevii să-și dezvolte gândirea critică, creativitatea și abilitățile de rezolvare a problemelor îi ajută pe aceștia să dobândească o încredere mai mare în propriile capacități. De asemenea, profesorii pot ajuta la creșterea autoeficacității elevilor prin oferirea de feedback specific și constructiv, care să ajute elevii să-și dezvolte abilitățile și să depășească obstacolele.

În general, relația elev – profesor poate juca un rol important în dezvoltarea autoeficacității elevilor. Atunci când profesorii sunt capabili să încurajeze și să susțină elevii într-un mod pozitiv, aceștia pot ajuta la creșterea autoeficacității elevilor și, în cele din urmă, la îmbunătățirea performanțelor academice.

În concluzie, dezvoltarea autoeficacității elevilor este esențială pentru succesul lor în școală și în viață. Prin creșterea motivației, perseverenței, rezilienței, încrederii în sine și performanței academice, elevii pot avea mai mult succes în obținerea obiectivelor lor și pot fi mai pregătiți pentru provocările care apar în viața de zi cu zi.