Închide
De fapt, subiectul apare recurent pe forumurile de părinți, mulți fiind îngrijorați ca nu cumva copilul lor să primească o doză „prea mare” de vaccin. (Și o scurtă observație: întrebarea este legitimă – fără îndoială! -, dar maniera în care este, de obicei, pusă și, mai ales, nesfîrșitele comentarii invariabil stîrnite sugerează mai degrabă isteria antivaccinistă decît o încercare onestă de a afla un răspuns corect. În fine…) vaccinuri
Pentru a înțelege fenomenul, să apelăm la o analogie și să ne uităm la două țări (imaginare…), Zauritania și Crocodilostan. Zauritania e o țară mare, cu mulți locuitori (100 de milioane); Crocodilostan este mult mai mică (5 milioane). Ambele au nevoie de mașini; cum pot să facă rost de ele?
În principiu, sînt două metode: ori le importă, ori le produc pe plan local. Dacă se hotărăsc să aducă mașinile dintr-o altă țară, gata fabricate, mărimea importurilor va diferi drastic: Zauritania fiind mai mare, va avea nevoie să importe de 20 de ori mai multe unități decît Crocodilostanul.
Pe de altă parte, cele două țări au și opțiunea de a construi mașinile de unele singure, importînd doar proiectul tehnic. În acest caz, cantitatea importată va fi identică; odată ce ai obținut planurile tehnice, poți fabrica oricîte mașini îți trebuie.
Să ne întoarcem acum la vaccinuri. Fiecare dintre noi dispune de „fabrici” capabile să genereze anticorpi, dar acestea au nevoie de instrucțiuni detaliate pentru a ști ce să producă. Vaccinurile sînt similare acelor planuri tehnice care descriu, în cel mai mic amănunt, cum trebuie să arate produsul finit. Ca urmare, cantitatea administrată nu depinde de mărimea individului.[1]
În cazul serurilor, situația stă cu totul altfel. Trebuie să ne reamintim că vaccinurile și serurile sînt două lucruri complet diferite, deși distincția este deseori ignorată în presă. Spre deosebire de vaccinuri (similare unor planuri de fabricație), serurile conțin direct produsul finit: un cocktail de anticorpi, produși de un alt organism. În acest caz, cantitatea folosită depinde, de obicei, de dimensiunile pacientului.[2]
Decizia între a folosi un vaccin sau un ser este la fel cu cea dintre fabricație pe plan local sau import pe scară largă. Dacă este urgent și nu poți aștepta ca fabricile tale să intre în funcțiune, vei administra ser pacientului. Cîștigi un tip esențial, dar costurile sînt mari, iar produsul de import poate să nu fie perfect adaptat condițiilor locale. Dacă dispui de timp, e mult mai sigur și mai ieftin să imporți doar planurile, iar producția să o faci local. Uneori, poți chiar apela la ambele metode, administrînd atît serul cît și vaccinul; un exemplu este tratarea tetanosului.[3]
Așa că, stați liniștiți, doza de vaccin pe care o primiți este cea potrivită. Ea este calculată astfel încît să fie suficientă pentru a „educa” sistemul imunitar să recunoască și să neutralizeze patogenul în cauză și nu depinde de cîte kilograme aveți.
Articol publicat în Contributors 29.03.2021 și preluat cu acordul autorului.
NOTE
[1] Children’s Hospital of Philadelphia (2019, decembrie 19). Vaccine Safety: Dosing Safety. https://www.chop.edu/centers-programs/vaccine-education-center/vaccine-safety/dosing-safety#
[2] Wordell C. J. (1987). Intravenous immune globulin: dosage and administration. Pharmacotherapy, 7(2), S27–S30. https://doi.org/10.1002/j.1875-9114.1987.tb03510.x
[3] World Health Organization. (2010). Current recommendations for treatment of tetanus during humanitarian emergencies. https://www.who.int/diseasecontrol_emergencies/who_hse_gar_dce_2010_en.pdf
