Despre suprasolicitarea elevilor – sfatul profesorului Flavian Georgescu

Mai multe despre centrul de pregătire Mate Performanță, aici.

Astăzi vom discuta despre un fenomen din ce în ce mai des întâlnit în rândul elevilor și anume, suprasolicitarea acestora. Din păcate, aud tot mai des copii care se plâng că sunt efectiv epuizați de câte activități au pe parcursul unei zile.

            Dragii mei, în calitate de dascăl, de părinte a doi copii, de fost olimpic la matematică, vă spun cu toată deschiderea și fermitatea că NU este în regulă ca elevii să fie atât de încărcați. Nu este în regulă ca un copil, un adolescent să fie în priză de dimineață și până noaptea. Această extenuare a copiilor duce la un burnout care nu este de dorit. Pentru ce să îi supunem pe cei mici la atâta efort și la atâta epuizare psihică? Să ne uităm cum în alte state, din păcate, mai civilizate decât noi, în perioada copilăriei și a adolescenței, pun preț pe bunăstarea copilului, pe dezvoltarea lui armonioasă și pe descoperirea talentului acestuia astfel încât procesul de învățământ să se învârtă în jurul nevoilor copilului. De ce? Pentru că omul are nevoie de o capacitate maximă de abilitate la efort în viața de adult. Pentru asta e nevoie de a ne doza corect energia pe parcursul vieții.

De ce să creștem niște copii bubuiți de informație din toate părțile și care după ce termină școala sunt lipsiți de vlagă, triști, epuizați, dar care vezi Doamne au făcut de toate în perioada școlară? Să nu mai spun că toate aceste informații care sunt învățate de elevi de pe o zi pe alta, se evaporă în scurt timp, pentru că ele nu sunt sedimentate, nu au un temei solid, discutăm despre o toceală care are ca și scop obținerea unei note bune a doua zi.

Dragii mei, văd elevi care de la clasele primare sunt stresați de mersul la școală, au teste peste teste, se pregătesc ore întregi zi de zi de parcă urmează examenul vieții lor, oameni buni… cea mai mare dovadă pentru mine că acest ritm nu duce la nimic bun este rezultatul de zilele trecute de la simularea evaluării naționale. După ani de zile de chin, de învățat zi de zi, de teste, de teme, de stres atât pentru copii cât și pentru părinți și profesori… iată rezultatul… peste jumătate dintre elevi nu reușesc să obțină o notă de trecere!!! E inadmisibil așa ceva!! Nu ne punem un semn de întrebare? Nu e clar că ceva nu funcționează?

Îmi îndrept acum atenția către părinți… pentru că sistemul e așa cum e… sperăm să meargă într-o direcție pozitivă, dar până una alta, noi, părinții suntem responsabili în mare măsură de cum îi ghidăm pe copii. Noi îi ajutăm să își creeze un program echilibrat, noi îi susținem să participe la diverse activități. Haideți să fim alături de copii și să ne preocupăm să facă bine ceea ce fac, dar să nu îi sufocăm.

Acum două săptămâni am primit un telefon de la mama unui elev care îmi cerea ajutorul cu privire la organizarea programului copilului pentru că deja acesta a intrat într-o perioadă atât de stresantă, încât nu mai putea dormi noaptea, nu se mai putea concentra… și toate astea fix când urmau niște examene extrem de importante. Și am întrebat-o… care sunt activitățile copilului dumneavoastră în fiecare zi… păi zice…lunea de la 16 la 18 are engleză, de la 18 la 20 are germană, de la 20 la 21.30 face matematică și apoi se apucă de teme. Marți, miercuri joi… inclusiv in weekend acelasi program… activități în continuu continuu… zic… doamnă, dar copilul când mănâncă? Pentru că observ că toată ziua e pe drumuri… păi mănâncă și el repede în mașină…zic…și de dormit când doarme… că văd că el ajunge acasă la 10 noaptea și atunci începe temele…păi doarme și el de la 12 la 6, dar aia e problema că nu mai poate dormi… zic Doamne ferește… păi cine ar mai putea să doarmă după un asemenea program? Niciun adult nu ar face față unui asemenea ritm.

Mai mult… urmează întrebarea… haideți să vedem ce activități întrerupem pentru că e clar că nu se mai poate să continue așa copilul. Păi zice….nu avem ce întrerupe pentru că engleza e importantă că vine examenul de sat, la matematică dă bacul, germană trebuie să știe că vrem să plece în Germania după studii la fratele luii… și pentru fiecare activitate exista un motiv foarte bine întemeiat astfel încât să mă facă să înțeleg că nu se poate renunța la nimic. Și atunci unde mai vine ajutorul meu dacă tot ce face e atât de important?

Dragii mei, haideți să nu facem această greșeală majoră de a intoxica elevii cu un program pe care nici noi adulții nu l-am putea respecta. Să nu abuzăm de puterea și de tinerețea lor și să spunem lasă ca e în floarea vârstei… le poate duce. Haideți să le prioritizăm activitățile! Sunt primul care vă îndemn să vă ocupați de copii și să îi susțineți pentru că dacă nu părinții și dascălii reprezintă motorul elevilor, atunci cine? Dar să avem grijă de aceștia! Nu există scuza că totul e important în program și nu avem ce elimina. Dar dacă Doamne ferește elevul clachează, atunci să vedeți cum se elimină toate de la sine…nici nu vreau să mă gândesc la așa ceva. Trebuie să existe priorități! Și prioritățile ar fi bine să fie în zona talentului și a pasiunii fiecăruia. Pentru că așa cum dragoste cu sila nu există, așa nici a pompa într-un elev care nu are înclinații într-o anumită zonă, nu e cu folos.

Să ne iubim copiii, să ne susținem elevii, să le purtăm de grijă. Pentru că ei sunt viitorul nostru și ceea ce clădim, clădim pentru ca aceștia să ajungă departe. Și ne dorim o generație demnă pentru o societate educată.