fbpx

Deputatul USR Dan Rădulescu vrea să modifice statutul învățământului privat. Educație Privată susține proiectul

Deputatul USR Dan-Răzvan Rădulescu a demarat o inițiativă legislativă dedicată învățământului privat. Dacă va fi adoptat, proiectul va  modifica articolul 60 din Legea Educației Naționale după cum urmează:

“Art. 60  

(6) Statul sprijină învăţământul particular şi confesional, în condiţiile legii, respectând în întregime drepturile acestuia și autonomia în materie de organizare și de funcționare.”

Educație Privată sprijină această inițiativă legislativă și i se asociază în calitate de partener.

Proiectul intenționează să clarifice relația dintre stat și unitățile private de învățământ pentru că, în formularea actuală din lege, situația este ambiguă: ” Statul sprijină şi coordonează învăţământul particular şi confesional, în condiţiile legii, respectând în întregime drepturile acestuia.”

Expunerea de motive a proiectului, în care deputatul explică de ce acesta este necesar, este următoarea:

Învățământul din România nu înseamnă doar școli publice, așa cum mulți dintre noi suntem obișnuiți să credem. Pe lângă sistemul tradițional, în țara noastră, funcționează o rețea în continuă dezvoltare de școli private, unde copiii din familii cu posibilități financiare medii sau peste medie fac cunoștință cu un mediu modern și atractiv de învățare. Dacă, până de curând, învățământul particular era considerat o zonă de nișă, în condiţiile în care sistemul românesc de învăţământ trece prin schimbări ce par să nu mai ajungă la sfârşit, tot mai mulţi părinţi apelează la varianta oferită de școlile private.

În perioada regimului comunist, învățământul a constituit atribuția exclusivă a statului, învățământul privat fiind nepermis. Pe fondul schimbărilor ce au intervenit în sistemul românesc de învățământ, după revoluția din 1989, legislația permite, pe lângă sistemul public al serviciilor educaționale, funcționarea unor instituții care oferă servicii educaționale cu caracter privat. Legea învățământului nr. 84 din 24 iulie 2005 este prima lege ce reglementează organizarea și funcționarea actualului sistem de învățământ public și privat din țara noastră. Articolele acestei legi prevăd faptul că sistemul național de învățământ este constituit din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a activității de instruire și educare. Sistemul de învățământ din țara noastră cuprinde unități si instituții de învățământ de stat și private.

Într-un stat european, democratic, cu o piață liberă, învățământul privat trebuie încurajat, avantajele acestuia fiind:

  1. Elevii pot studia într-o limbă străină sau în sistem bilingv;
  2. Se pune accent pe transdisciplinaritate, interdisciplinaritate, dezvoltare personală;
  3. Se practică învățarea centrată pe elev, posibilă datorită numărului mic de elevi dintr-o clasă;
  4. Este încurajată învățarea prin activități practice și de grup;
  5. Se oferă program prelungit, pentru realizarea temelor sau pentru activități extracurriculare;
  6. Se acordă o importanță deosebită educației non-formale, prin includerea de activități extracurriculare obligatorii sau la alegere: arte, scriere creativă, grădinărit, științe, muzică, teatru, robotică etc.
  7. Sunt oferite numeroase facilități: mese de dimineață și prânz respectând necesarul nutrițional al copiilor, transport, asistență medicală, săli moderne, sisteme de supraveghere video, computere, acces la internet și retroproiectoare în fiecare clasă, săli media, biblioteci, săli și terenuri de sport moderne, campusuri amplasate în zone retrase ale capitalei și multe altele;
  8. Copiii sunt încurajați să participe la diverse proiecte, tabere și concursuri internaționale;
  9. Se oferă pregătire specială pentru susținerea examenelor naționale sau internaționale;
  10. Profesorii sunt selectați cu mai multă rigoare și sunt mai bine motivați decât în sistemul public.
  11. Educația copiilor în școlile private are în vedere dezvoltarea copiilor nu doar în plan academic, cu accent pe competitivitate, ci, mai degrabă, dezvoltarea holistică a cunoașterii în paralel cu dezvoltarea fizică a corpului sănătos și chiar în plan psihic, prin activități de dezvoltare personală și în comunități.
  12. Siguranță financiară a școlilor private este asigurată de contractele comerciale încheiate de către școală cu părinții care finanțează constant școala prin plata taxei; astfel se elimina riscul că școală să nu aibă necesarul material asigurat (așa cum se întâmplă în școlile de stat).
  13. Comunitatea de părinți are un rol foarte important, prin posibilitatea implicării active în deciziile școlii, susținerea activităților administrative și organizaționale și participarea la proiectele extracurriculare ale școlii împreună cu profesorii și elevii.
  14. Dotarea materială a școlilor private asigura necesarul pentru desfășurarea activității educaționale în cele mai bune condiții.
  15. În mediul urban aglomerat se înregistrează o cerere foarte mare de locuri pentru școlari, astfel încât în școlile de stat numărul de elevi în clasa se apropie de 40 de elevi (cu mult peste numărul de maxim 25 de elevi recomandat); astfel, învățământul privat vine în sprijinul acestei cereri mari.

 

  1. În perspectiva implementării legii de curând adoptate, conform căreia învățământul obligatoriu va deveni 15 ani, deci copiii vor începe învățământul preșcolar (grădiniță) la 3 ani obligatoriu, cererea de grădinițe și creșe private va crește foarte mult.

 

Legea Educației Naționale nr.1 din 2011 aduce reglementări cu privire la învățământul privat și confesional românesc. Unitățile private de învățământ sunt unități libere, deschise, autonome, atât din punct de vedere organizatoric, cât si economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituție. Învățământul privat preuniversitar se organizează si funcționează cu aceleași niveluri și în aceleași tipuri de unități de învățământ ca  învățământul preuniversitar de stat. Legea învățământului conține însă prevederi insuficiente referitoare la statutul, structura și organizarea instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar cu caracter privat, toate concentrate într-un singur articol. Acest fapt conduce la necesitatea  adoptării unui cadru legislativ mai elaborat, care să prezinte, exhaustiv și explicit, materiile în care statul coordonează și sprijină sistemul particular de învățământ dar și în ce constau libertatea și autonomia la nivel organizatoric.