Închide
De ce mi-am dorit, de când mă știu, să fiu profă
de Alexandra Chirea, profesoară de limba franceză
O nouă primă zi de școală. M-am pregătit tot weekendul, am bășici la deget pentru că îmi place să le scriu de mână, iar după ce le-am scris, am creat o armată de pisici care să îi ajute pe copii să învețe mai bine, mai ales pe cei de la clasa pregătitoare de la Evrika, dar și pe copiii mei mari de la 12C💜
31 de ani de la primul 15 septembrie. Toți petrecuți în școală, de o parte sau de alta a catedrei. Mi-am dorit de când mă știu să fiu profă, convinsă fiind că nu există nimic altceva pe pământ care să influențeze în bine, sper eu, atâtea destine.
La început, am visat la schimbări mari și rapide, iar apoi am înțeles că schimbările mari sunt rezultatul multor schimbări mici, care se obțin uneori mai greu decât marile schimbări și care cer mult mai mult timp. Deși pare greu, nu cred că este imposibil să schimbi lumea. Dacă voi ajunge să cred că mergem iremediabil înspre mai rău, atunci locul meu nu va mai fi la catedră, de nicio parte a ei.
Copiii de astăzi nu sunt esențial diferiți de noi, deși avem tendința să cădem adesea în această capcană a timpului. Cu cât trece mai mult timpul, cu atât avem tendința să credem despre noi înșine că, atunci când eram mici, eram cei mai cuminți, cei mai politicoși, cei mai ascultători. Și, da, poate unii chiar au fost. Dar nu o generație întreagă. Suntem diferiți și am fost toți diferiți și acum 30 de ani, și acum 50 de ani, și acum 100 de ani. Și e ok așa.
E în natura umană să romanțeze trecutul, să uite ce-i rău și să își amintească ce-i bine. Până la urmă, e normal că un copil să facă nefăcute și să testeze limitele adulților din jurul lui. Am făcut-o și noi, o vor face toți copiii de astăzi și de mâine. Și trebuie să ne obișnuim cu ideea asta și să fim acolo, pentru ei, să stabilim reguli și limite. Lumea e a lor, căci lumea e, prin definiție, a tinereții. Să crezi despre generația ta că a fost cea mai bună și cea mai înțeleaptă de pe pământ este o minciună pe care ți-o spui doar pentru că ți-ai dori să oprești timpul în loc și să retrăiești vremurile în care erai copil.
De fapt, copilăria tuturor este cea mai frumoasă de pe Pământ. Și de-aia, poate, cu cât îmbătrânim și nu suntem ok cu noi înșine, cu atât tragem cu dinții de copilăria aia a noastră perfectă, in care ne vedeam cei mai mișto de pe Pământ. Când să crezi că poți muta munții din loc, când să crezi că dragostea ține de foame, când să fii convins că poți schimbă lumea, dacă nu acum?
Domnule profesor, doamna profesoară, nu mai încerca să-i convingi pe copii că nu pot schimba lumea. Schimb-o alături de ei! O clasa întreagă se uită să vadă ce faci tu. Fii bun, fii drept, fă bine! 💜
