Închide
De ce educația sexuală trebuie să fie obligatorie în școli. Cazul Adina Florea, al 35267-lea argument
de Oana Dimofte, fondatoare EducatiePrivata.ro
După ce cazul Adina Florea a explodat pe Facebook și, ulterior, în presă, dezbaterea a ajuns într-un punct esențial: la întrebarea dacă educația sexuală ar putea să prevină situații precum cea pe care jurnalista a descris-o. Și dacă ar putea să lămurească mai repede și definitiv dileme precum ”De ce a vorbit abia după nouă ani?”, ”De ce a continuat relația cu cel pe care îl acuză de viol?”
În emisiunea ”România în direct”, moderată de Cătălin Striblea la Europa FM, am încercat să explic de ce educația sexuală, odată devenită disciplină școlară obligatorie, ar ajuta enorm. M-am bucurat că pot să aduc aceste argumente cu atât mai mult cu cât am putut observa direct efectele educației sexuale în mediul școlar: fiica mea are astfel de cursuri încă din clasa a III-a.
De ce nu cred că e suficient să fie facultativă? Simplu, nu mă lasă cifrele. Educația pentru sănătate, care include și elemente de educație sexuală, e materie școlară facultativă din anul 2002. Potrivit ministrului Educației, la aceste ore au acces mai puțin de 10% din elevi.
Reiau aici argumentele din emisiune, cu mulțumiri atât pentru realizatorii emisiunii, cât și pentru redactorii care le-au transcris:
Când am citit povestea spusă de Adina Florea, primul sentiment a fost cel pe care îl am și acum, de maxim respect pentru faptul că această femeie și-a găsit curajul de a-și spune povestea. Numai respect pentru Adina Florea și curajul ei.
Cătălin Striblea: Are importanță că e nouă ani mai târziu?
Oana Dimofte: „Dacă am fi avut ore de educație sexuală în școală, noi, ca generație nu ne-am mai fi pus această întrebare. Pentru că am fi avut ocazia să înțelegem de ce victimele, în covârșitoarea lor majoritate au nevoie de foarte mult timp înainte de a se expune public, înainte de a depune plângere sau înainte de a vorbi cu apropiații. Din punctul de vedere al judecății asupra Adinei Florea că au trecut 9 ani, are importanță doar pentru ea că s-a chinuit 9 ani și a avut nevoie de terapie și a trăit cu lucrul acesta 9 ani înainte de a avea curajul să își spună povestea”.
Cătălin Striblea: Eu aș putea să presupun acum că fetele care nu participă la orele de educație sexuală știu mai puțin despre consimțământ – și băieții la fel – decât știu copiii din școala privată sau cei 5% care s-au dus la orele acestea?
Oana Dimofte: „Nu neapărat că știu mai puțin, ci că au șansele mai mici să afle. E la fel de posibil ca fetele sau băieții să aibă părinți acasă care să le vorbească despre toate lucrurile acestea, să fie ei documentați în legătură cu lucrurile acestea, dar e la fel de posibil să nu-i aibă sau poate chiar mai posibil să nu-i aibă acasă. În condițiile acestea, orele de educație sexuală sunt mai ales pentru acei copii ai căror părinți nu vor să le facă educație sexuală. De aceea, din punctul meu de vedere, ar trebui să facem această materie obligatorie în școlile românești, pentru că, repet: dacă vom avea un pic de bun-simț și un pic de răbdare vom descoperi că la aceste ore copiii nu sunt învățați să facă sex, așa cum cred foarte mulți părinți sau cum răspândesc pe internet. Sunt învățați anatomie și despre consimțământ, dar și despre limitele legate de corpul lor. Sunt învățați că nimeni nu are dreptul să le atingă corpul fără ca ei să fie de acord. Și la vârste mici, nici măcar dacă sunt de acord.
