De ce e Taylor Swift idolul a milioane de tineri. Și cum am devenit swiftie la 43 de ani

Foto credit@Educație Privată

De ce e Taylor Swift idolul Cum am devenit swiftie 

de Oana Dimofte

Experiența unui concert Taylor Swift începe cu mult timp înainte de  ziua în care se desfășoară evenimentul. Și la sute, uneori mii de kilometri de stadionul pe care are loc. Începe, de fapt, cu resemnarea: ”OK, o să dau o sumă aproape obscenă de bani pentru că este cea mai mare dorință a copilului meu să o vadă și e ce aș fi simțit eu dacă, la 11 ani, aș fi avut șansa să văd un concert Queen cu Freddie Mercury pe scenă”.

Următoarea etapă este căutarea. Pe site-ul oficial și pe platformele mari și de încredere, biletele sunt sold-out de luni bune. Întâi te miri, apoi începi să cauți pe site-urile de știri o explicație și afli că a vândut opt show-uri pe Wembley. Și patru show-uri la Viena. Trei la Liverpool. Practic, a vândut tot ce putea vinde și ar mai vinde încă pe atât, dacă ar suplimenta spectacolele. Dar asta nu e posibil fizic, pentru că Eras Tour are deja programate 152 de showuri. Practic, când nu e pe drum, cântă.

Ar mai fi niște bilete pe site-uri mai obscure. Încep de la 700 de euro bucata, la Varșovia. Prea mulți bani ca să riști, prea mare dorința copilului ca să te oprești. Începi să cauți după metoda clasică, printre cunoscuți. Îi cicălești pe toți cu ”dacă auzi pe cineva că are două bilete la Eras Tour”. Dacă au peste 35-40 de ani, trebuie, de obicei, să le explici ce e Eras Tour și cine e Taylor Swift. Fata aia care a vândut OPT show-uri pe Wembley. 

Între timp, cumva, nici ție nu îți e prea clar cum, câteva melodii de-ale lui Taylor Swift au ajuns în playlistul tău de alergat. Mai întâi pentru ritm, apoi constați că e ceva și cu versurile. 

Emetix®️ Energy Stick este un booster de energie fără zahăr care conține un complex de 2 aminoacizi, cafeină și 4 vitamine, vitamina B6, vitamina B12, vitamina B3 și vitamina B5,  care susțin activitățile desfășurate în orice moment al zilei.

Că The Man este despre misoginism:

I’m so sick of running as fast as I can
Wondering if I’d get there quicker
If I was a man
And I’m so sick of them coming at me again
‘Cause if I was a man
Then I’d be the man

Că You Need to Calm Down este despre homofobie:

Sunshine on the street at the parade
But you would rather be in the dark ages
Making that sign, must’ve taken all night
You just need to take several seats and then try to restore the peace
And control your urges to scream about all the people you hate
‘Cause shame never made anybody less gay so

Începi să te bucuri cu adevărat că fiica ta de 11 ani a devenit swiftie. Și te apuci din nou să îți suni prietenii după bilete. Între timp, descoperi că Taylor Swift nu e o fată, ci o femeie în deplină maturitate, la 34 de ani. Și începi să fii curioasă care e povestea ei.

Afli lucrurile de bază. Că își scrie singură muzica și versurile, care au ajuns să fie studiate inclusiv la Universitatea Harvard. Că a început să studieze canto și teatru la vârsta de 9 ani. Că este dintotdeauna foarte vocală pe teme precum drepturile femeilor, ale comunității LGBTQA+, ale persoanelor de culoare, brutalitatea poliției, și controlul armelor de foc.

A reacționat public și fără eufemisme în momente importante. Și a contat enorm că a reacționat, pentru că are 283 de milioane de urmăritori pe Instagram și peste 95 de milioane pe Twitter.

Practic, este cel mai important influencer al generației Z și îți pare deja rău că nu este și un influencer important al generației tale.

În sfârșit, un prieten bun te anunță că a reușit să îți găsească două bilete pentru show-ul de la Milano. În viața ta nu ai fost atât de bucuroasă să cheltui o sumă obscenă de bani. Iar copilul plânge de fericire. La propriu. Chiar dacă ai anunțat-o că până la majorat nu mai vede un cadou la fel de substanțial, tot de fericire plânge.

Mai sunt câteva săptămâni până la concert. Copilul intră într-o frenezie a confecționatului de brățări din biluțe colorate. Încă nu ai aflat de ce, dar bănuiești că o să afli.

Ajungi la Milano. Cu o zi înainte de concert, totul pare normal. Până când, în metrou, două doamne cu accent american îți cer permisiunea să facă schimb de brățări colorate cu copilul tău. Așa afli că swifties au un ritual: fac schimb de brățări oriunde se întâlnesc. Și da, doamnele chiar sunt din SUA și chiar au venit în Europa pentru concertul lui Taylor Swift. Nu reprezintă un caz special: am întâlnit câteva zeci de swifties care traversaseră oceanul în același scop.

Ziua concertului. Metroul milanez se umple de swifties din toate colțurile lumii. Mii de băieți și fete cu haine care fac aluzie la câte un album de-al lui Taylor. Toată lumea face schimb de brățări și se bucură de întâlnirea cu ceilalți. Ai senzația că metroul merge cu dopamină în loc de electricitate.

Ajungi la San Siro. Nu l-ai mai văzut până atunci, însă bănuiești că nu e de obicei o mare de roz, paiete, curcubee și zâmbete fericite.

În stadion, ritualul continuă. Copii, adolescenți și oameni maturi cutreieră rândurile și schimbă frenetic brățări. Schimbă și povești. Fiecare știe deja ceva important despre ceilalți: că au în comun dragostea pentru Taylor și câteva valori fundamentale.

După 45 de minute în care Paramore a deschis cu succes show-ul, toată lumea știe că e momentul. Pe ecranele uriașe se derulează un counter care numără fiecare secundă până la intrarea megastarului. Când apare Taylor, euforia maximă devine aproape palpabilă. Te întrebi dacă ai mai văzut vreodată 80.000 de mii de oameni atât de fericiți. Nu în aceeași incintă, ci chiar și separat dacă ai mai văzut, în total, în timpul vieții tale.

Taylor cântă impecabil piesă după piesă. Coregrafia este, la rândul ei, fără cusur. Își schimbă ținutele după fiecare ”Eră”, adică după fiecare album evocat în concert. Rochiile sunt cu paiete sau romantice, scurte sau diafane, în culori pastel sau în nuanțe puternice. Majoritatea pantofilor sunt Louboutin.

Execută mișcări complicate pe tocuri de 15 centimetri și continuă să cânte fără să rateze o singură notă. Publicul îi știe fiecare vers și o adoră în fiecare secundă.

După trei ore și jumătate, își ia la revedere. Fără bis. Fără sfială. Fără ca un singur spectator să regrete o secundă.

La ieșire, afli că în cele trei ore și jumătate, în jurul stadionului a existat un show paralel. Peste 10.000 de oameni, cei care nu au reușit să ia bilet, au cântat și au dansat lângă stadion. Știau fiecare vers și fiecare mișcare de dans din show, Și, desigur, au făcut schimb de brățări.

Undeva, în jurul lor, câteva mii de părinți își așteptau copiii să iasă din stadion, exact cum părinții români și-i așteaptă să iasă de la Evaluarea Națională.

În curând, vei fi și tu printre părinții care își așteaptă copilul să iasă de la Evaluarea Națională. Nu trebuie să îți dea cineva vestea că faci parte dintr-o altă generație. Însă, pentru moment, simți că te bucuri foarte tare pentru faptul că, dacă generația copilului tău a trebuit să aibă un idol, acela este Taylor Swift.

Pentru că muzica are nevoie și de dopamină.

Și, în fond, o femeie care a reușit să îl îngrijoreze pe Donald Trump le dă tuturor celorlalte speranța că nu au nevoie să fie ”a man” pentru a deveni ”THE man”.