Închide
De ce cred eu că elevii nu sunt calificați să evalueze calitatea predării
de Petruț Rizea, profesor pentru învățământul primar și psiholog
Am să vă spun de ce cred eu că elevii nu sunt calificați să evalueze calitatea predării, și n-am să mă întind povestind doar din experiența personală. Voi face o analiză bazată pe argumente și cercetare.
Traversăm o perioadă cu multe schimbări în învățământul românesc, una dintre ele arată că feedback-ul elevilor devine un instrument de evaluare în cadrul procesului educațional. Este esențial să înțelegem limitele și contextul în care acest feedback poate fi util. Una dintre întrebările care au apărut frecvent este dacă elevii ar trebui să fie cei care evaluează calitatea predării profesorilor lor. Deși opinia lor poate oferi unele informații valoroase, există argumente solide care indică faptul că nu sunt calificați să ofere o evaluare obiectivă și completă a activității didactice.
Foarte bine prevedea Legea Educației Naționale Nr. 1/2011, cum că evaluarea activității didactice se bazează pe „criterii obiective” și este realizată de către persoane cu pregătirea necesară în domeniul educației. Legea subliniază importanța unui proces de evaluare care să fie corect, imparțial și profesional. Acest proces implică factori multipli, cum ar fi cunoașterea metodologiei didactice, înțelegerea strategiilor de predare, precum și capacitatea de a aprecia eficiența acestora în contextul obiectivelor operaționale.
Așadar, rolul elevilor în evaluarea calității predării devine ușor problematic. Chiar și cei mai implicați nu au formarea necesară pentru a înțelege și a evalua în mod corespunzător complexitatea procesului de predare. Legea nu le oferă lor această responsabilitate, tocmai pentru a proteja calitatea actului educațional de judecăți subiective și insuficient fundamentate.
Ce mi s-a părut interesant? Că cercetările din domeniul psihologiei educaționale aduc argumente suplimentare pentru a susține această poziție. De exemplu, în lucrarea sa, Charlotte Danielson (1996), cunoscută pentru „Framework for Teaching”, arată că elevii, în special cei din ciclul primar și gimnazial, au o percepție limitată asupra criteriilor care definesc predarea de calitate. Aceste percepții sunt adesea influențate de factori emoționali, cum ar fi preferința pentru un anumit profesor, atmosfera din clasă sau dificultatea resimțită față de materia respectivă.
Mai mult, studiile indică faptul că elevii pot confunda predarea eficientă cu predarea ușoară, ceea ce e extrem de trist pentru orice cadru didactic. Un profesor care cere mai puțin efort sau care simplifică materia ar putea primi evaluări mai bune, în timp ce un profesor exigent, care provoacă elevii să gândească critic și să depășească limitele confortului lor intelectual, ar putea fi evaluat negativ, deși metodologia sa este mult mai benefică pe termen lung.
Un alt aspect important este lipsa de obiectivitate a evaluărilor realizate de copii. În multe cazuri, feedback-ul lor poate reflecta mai mult relația personală cu dascălul decât calitatea predării în sine. De exemplu, un profesor popular poate primi evaluări pozitive în ciuda unor deficiențe metodologice, în timp ce un profesor mai distant poate fi evaluat mai dur, chiar dacă predarea sa este impecabilă din punct de vedere pedagogic.
Evaluarea activității didactice este esențială pentru îmbunătățirea continuă a educației, dar aceasta trebuie să fie realizată de către experți care pot lua în considerare toate aspectele relevante – de la structura lecțiilor și utilizarea resurselor didactice, până la capacitatea de a adapta predarea la nevoile diferite ale elevilor. Procesul de evaluare implică o analiză detaliată, bazată pe standarde educaționale bine stabilite, și nu poate fi redus la impresiile subiective.
Asta nu înseamnă că vocea elevilor nu are loc în sfera educației. Feedback-ul lor poate fi valoros atunci când este folosit pentru a înțelege experiențele lor de învățare și pentru a ajusta aspectele care țin de relaționare și atmosfera din clasă. Cu toate acestea, acest tip de feedback ar trebui să fie complementar evaluării profesioniste și nu să o înlocuiască.
