Închide
Educația timpurie este un factor determinant pentru parcursul școlar și pentru viitorul fiecărui copil. Aceasta este concluzia unanimă a specialiștilor chestionați de Educație Privată cu privire la acest subiect.
Din păcate, un număr mare de copii din România au parte de un parcurs preșcolar incomplet, chiar și după modificările legislative care au introdus obligativitatea grupei mijlocii și a celei mari. Unu din patru copii (23%) merge la grădiniță doar trei zile pe săptămână sau mai rar, arată Raportul de impact al primului an “Start în educație”, realizat recent de Fundația World Vision România și Fundația OMV Petrom.
Întrebați ce le lipsește copiilor, cei mai mulți dintre părinți (39%) au afirmat că rechizitele adaptate vârstei lor (cărți de colorat, plastilină, culori etc.). Apoi, 30% au indicat lipsa de jucării adaptate vârstei copiilor.
Educație Privată a contactat mai mulți experți în educație și cadre didactice, pentru a determina cât de important este pentru un copil să aibă acces la educație preșcolară și un parcurs integral al acestei etape.
Ce spune Radu Szekely, expert în educație și fost secretar de stat în Ministerul Educației:
Din punct de vedere al egalității de șanse, din perspectiva atingerii potențialului maxim al fiecăruia, este important ca toți copiii să participe la învățământul preșcolar. Deși sunt văzute de multe ori doar ca locuri unde copiii sunt supravegheați cât timp părinții sunt la serviciu, unde doar se joacă în siguranță relativă, de fapt creșa și grădinița sunt etape esențiale pentru pregătirea lor pentru anii de școală și pentru dezvoltarea unei baze solide – în toate aspectele vieții lor viitoare. Educația timpurie le oferă un start solid în procesul de învățare și dezvoltare, oportunitatea de a deprinde abilități esențiale și de a-și dezvolta potențialul într-un mediu structurat, stimulant, de care nu au toți parte acasă, în mediul familial. Este un paradox că, de cele mai multe ori, tocmai copiii din medii dezavantajate, care provin din familii cu probleme socio-economice, din familii unde adulții au educație precară sau sunt victime ale unor cicluri multigeneraționale de eșec școlar și nu le pot oferi modele de dezvoltare intelectuală și personală sănătoase, tocmai acești copii nu frecventează învățământul preșcolar.
Există numeroase rapoarte și cercetări care susțin beneficiile participării la învățământul preșcolar și identifică dezavantajele nefrecventării acestuia.
De exemplu, studiul „Effects of Preschool Education on the Development of Children” a arătat că copiii care au participat la învățământul preșcolar au prezentat performanțe superioare într-o serie de abilități, cum ar fi limbajul, matematica și abilitățile sociale, în comparație cu cei care nu au participat. Studiul „Prekindergarten Participation and Academic Achievement”, realizat de centrul de cercetare RAND Corporation, a analizat impactul participării la învățământul preșcolar asupra performanțelor academice pe termen lung. Rezultatele au arătat că copiii care au participat la învățământul preșcolar au avut performanțe academice superioare în ciclurile primar și secundar. Studiul „The Relationship Between Preschool Attendance and Grade 8 Outcomes”, realizat de Universitatea din Waterloo, a examinat concret legătura între participarea la învățământul preșcolar și rezultatele academice în clasa a 8-a: rezultatele au arătat că copiii care au participat la învățământul preșcolar au avut rezultate mai bune la testele standardizate și probele academice în clasa a 8-a, în comparație cu cei care nu au trecut prin grădiniță.
Așadar, în condițiile în care în România continuăm să criticăm gimnaziul pentru rezultatele slabe ale copiilor în ceea ce privește alfabetizarea funcțională, testele PISA sau evaluarea națională, aceste studii și numeroase altele similare arată că, de fapt, ar trebui să ne uităm mai degrabă la grădiniță: aceasta este etapa care joacă un rol esențial în educația viitorilor adulți și de acolo poate începe reducerea sau eliminarea decalajelor de învățare și dezvoltare pe care noi le identificăm mult prea târziu.
Prin interacțiunea cu educatori și cu colegi de vârstă apropiată, copiii învață noi cuvinte, gramatică și structura limbii într-un mod mult mai complex decât ar face-o acasă, în puținul timp pe care majoritatea îl petrec interacționând verbal cu părinții. Aceste abilități verbale sunt baza literatiei, deoarece copiii ajung să aibă un vocabular bogat, relativ similar dacă se au în vedere specificațiile programei școlare, și să știe cum să exprime și să transmită idei în mod clar, în contexte dincolo de viața familială. Dezvoltarea constantă a vocabularului le crește curiozitatea de a îl dezvoltă și mai mult. De asemenea, studiile arată că un avantaj major, pe tot parcursul vieții, este stabilirea unei rutine de lectură în jurul vârstei de 5 ani: educatorii citesc, sau ar trebui să citească, povești copiilor în fiecare zi, ii încurajează pe copii să participe la activitățile de lectură, să se obisnuiasca cu povești și cu cititul. Această rutină de lectură stimulează interesul copiilor pentru cărți și literatură, dezvoltându-le pasiunea pentru lectură și încurajându-i să exploreze lumea lecturii pe cont propriu. Pentru o societate în care dezvoltarea personală și capacitatea de a învață singur dintr-o multitudine de surse vor fi esențiale, este evident de ce e important să asigurăm copiilor cât mai devreme o baza solidă în domeniul literatiei, să ii pregătim pentru succesul ulterior în procesul de învățare.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) colectează longitudinal date privind educația și dezvoltarea copiilor. Datele lor au arătat că copiii care au participat la învățământul preșcolar au avantaje nu doar în dezvoltarea competențelor de bază, ci și o dezvoltare socio-emoțională mai bună în comparație cu cei care nu au participat. Principalul dezavantaj pe termen lung al nefrecventării învățământului preșcolar este acela că copiii pot avea un început mai dificil în învățământul primar care va perpetua, în general, decalajele de nivel cu ceilalți copii, neavând resursele de timp și umane necesare pentru a le elimina. Iată, pe scurt, câteva repercusiuni pe termen lung care pot apărea datorită nefrecventării învățământului preșcolar:
1. Copiii care nu participă la învățământul preșcolar pot avea dificultăți la achizițiile fundamentale, cum ar fi cititul, scrierea și calculul. Ei întâmpina deseori dificultăți în înțelegerea conceptelor și în adaptarea la cerințele școlii în primii ani de învățământ. Aceste dificultăți pot fi demotivante pentru copil, mai ales în condițiile lipsei unui sprijin profesionist dedicat (profesor de sprijin pentru învățare remedială, planuri individualizate de învățare și recuperare, sau sprijin privat), iar rezultatul este o rămânere în urmă constantă, care rareori va mai putea fi recuperată dincolo de ciclul curricular de achiziții fundamentale (clasa a II-a).
2. Fiind privați de oportunitatea de a interacționa cu alți copii într-un mediu structurat, copiii care nu merg la grădiniță pot avea dificultăți în adaptarea socială ulterioară. Pot avea probleme în formarea prieteniilor, în rezolvarea conflictelor și în colaborarea cu alți colegi.
3. Învățământul preșcolar oferă un mediu sigur și susținător în care copiii pot învăța să-și gestioneze emoțiile și să-și dezvolte abilitățile afective. Copiii care nu merg la grădiniță pot avea o dezvoltare emoțională și afectivă mai limitată, ceea ce va afecta relațiile lor sociale și starea lor generală de bine. Multe situații de bullying sunt generate tocmai de victimele neparticipării la educație timpurie, care intră deseori într-un colectiv deja format și nu au competențele sociale și emoționale necesare unei interacțiunii sănătoase în grup.
4. Și poate cea mai gravă repercusiune a nefrecventării învățământului preșcolar o reprezintă creșterea riscului de abandon școlar ulterior. Acesta este un efect cumulat, de multe ori, al dezavantajelor descrise mai sus. Copiii vor simți dificultăți în adaptarea la mediul școlar, în pașii inițiali ai învățării academice, în interacțiunea cu colegii care se cunosc deja sau au abilități de lucru în grup. Apoi vor observa că diferențele acestea cresc cu timpul, și că rămân mereu mai în urmă colegilor lor, și eforturile pe care le fac sunt mult mai mari decât ale colegilor. Colegi care vor fi venit cu baze solide din grădiniță, ceea ce pare, conform studiilor citate mai sus, să prevină mare parte din problemele ulterioare de învățare și adaptare în parcursul școlar.
Evident, participarea la învățământul preșcolar nu este un panaceu care va rezolva problemele din sistemul românesc de învățământ. Avem, conform noii legi a învățământului preuniversitar, cel mai lung parcurs școlar obligatoriu din Europa – 16 ani de școală obligatorie. Probabil că vom scoate tineri foarte obosiți de pe băncile liceelor, dar este important că această obligativitate să fie respectată mai ales în primele etape de viață, acolo unde participarea la învățământul preșcolar oferă copiilor un avantaj în dezvoltarea lor temeinică pentru succesul în școală și în viață. Care se poate măsura mai greu și se poate vedea uneori abia la finele celor 16 ani.
