„Dar“-ul din laudă

În demersul nostru de a încuraja şi susţine copilul în dezvoltarea sa putem întâlni capcane în comunicare ce anulează efectul vizat.

Un exemplu de comunicare ce anulează intenţia bună este utilizarea conjuncţiei dar în propoziţia ce are menirea să laude: Este harnic, dar când vrea el.

Deschid uşa clasei I. Doamna învăţătoare mă invită în faţa clasei. Mi-l laudă pe Toni, un băieţel mic şi slab, simpatic foc. De obicei aud despre năzbâtiile lui, dar astăzi doamna învăţătoare este mândră de băieţelul năstruşnic:

– Toni azi a luat FB+ ! Deci, se poate! A scris foarte bine!

Îl strigă peste zumzetul clasei pe Toni.

– Toni! Vino şi arată-i doamnei psiholog caietul tău cu FB+!

Din fundul clasei, mândru şi fericit, cu caietul mult prea mare pentru trupul lui micuţ, deschis tablou cu nota spre mine ca un trofeu, îşi face loc, printre colegi şi ghiozdane, Toni.

Faţa îi radiază, iar eu mă aplec asupra rândurilor pigulite sârguincios de copilaşul micuţ cât un degetar şi îl laud.

Îl laudă şi doamna învăţătoare:

– Bravo, Toni! Ai luat FB+ pentru cum ai scris! DAR data viitoare să faci şi mai bine! Eu ştiu că poţi!

Faţa lui Toni îngheaţă nedumerită. Ridică sprâncenele descumpănit. Urmăreşte întrebător dialogul adulţilor.

Fraza DAR data viitoare să faci şi mai bine!, menită să îmbărbăteze spre noi performanţe, a anulat efectul laudei.

Se disting câteva aspecte:

  1. Performanţele aşteptate trebuie exprimate în termeni măsurabili şi uşor de înţeles pentru copil.

„FB+” este un rezultat clar al unei activităţi concrete. Generalitatea Bravo, dar să faci şi mai bine minimizează reuşita prezentului, ridicând stacheta spre locuri pe care copilul nu le poate controla, deoarece pentru el mai bine faţă de „FB+” este o noţiune abstractă, fără unitate de măsură. Să facă mai bine faţă de ce anume? Faţă de FB+? Există aşa ceva? Va fi mult mai uşor să renunţe şi să facă ‚mai rău”.

  1. Acest DAR data viitoare să faci şi mai bine! ascunde nevoia continuă de performanţă ce nu ne permite să ne oprim şi să ne bucurăm de succesul atins. Ne îndeamnă să fim mereu nemulţumiţi de noi şi reuşitele noastre, într-o alergătură continuă faţă de ceea ce nu avem.
  2. Lauda unei reuşite concrete alăturată unei solicitări de performanţă generalizată îl poate face pe copil să pună la îndoială capacităţile sale de reuşită.

La ce se poate gândi Toni?

Ce înseamnă  mai bine? Ce este mai bine faţă de FB+?

Am meritat nota sau a fost învăţătoarea generoasă? 

Dacă mi l-a dat doar aşa, să mă încurajeze, unde am greşit?

Dorind să îl îmbărbăteze, învăţătoarea a anulat nota maximă pe care a dat-o cu „+”. Toni a aflat că tot nu ştie drumul spre a o mulţumi pe doamna învăţătoare.

Acel DAR a adus sâmburele de îndoială în inima lui Toni, ştirbind din încredere şi din momentul de împlinire.

Bune practici:

  • Nivelul de performanţă aşteptat trebuie stabilit în termeni măsurabili şi tangibili pentru copil. Copilul nu se va strădui să facă ceva la care nu ştie cum se poate ajunge.
  • Atunci când lăudăm, lauda să fie curată, sinceră, să puncteze comportamentul, fără să lase loc de interpretări.
  • Conjuncţia DAR nu se foloseşte într-o frază ce are menirea să laude deoarece anulează efectul ei. Se va ţine minte critica, atenţionarea.

Text de Silvia Ciotir