Dă-i pereții, să-i picteze. Zugrăvești la anul!

Și-o să zugrăvești ca să aibă copilul spațiu proaspăt, ca să picteze sau să deseneze. Iar peste un an, doi ani, trei ani, o să faci la fel. Că după aia crește, și-o să-ți fie dor de zugrăvelile astea.

Poate că te-ai gândit luni de-a rândul ce culoare vrei să aibă pereții din casă, poate chiar fiecare cameră are altă culoare, de la vernil rensacentist la culoarea clătitelor făcute de Ferran Adrià. Poate că ai trăit satisfacția lui Rembrandt când a lăsat pensula jos după ce a terminat „Rondul de noapte“, atunci când casa ta a fost gata în toate detaliile de formă și culoare.

Minunat, însă acum ai un copil care, deși e în faza în care stâlcește cuvintele ori poate chiar nu zice niciunul încă, vrea să-ți facă opera praf. Ce-alegi între nervi, infarct și râs în hohote? Pentru că, oricât ar părea de dezastruoasă situația, e o chestiune de alegere. Îl lași pe copilul tău să se exprime sau nu.

Cel mai probabil, întâi va desena. Cu… mâncare. Ei, nu-i nimic, așa făceau și oamenii peșterilor până au descoperit substanțele care nu se șterg, de putem noi azi să ne minunăm de picturile rupestre din Lascaux sau Altamira. Pe urmă, va pune mâna pe creioane și pe pixuri. A, ce, te miri că pixul scrie vertical? M-am mirat și eu, când mi-a fost timpul, dar să știi că e valabil doar pentru pereți.

Pe urmă, o să-ți ceară să-i cumperi acuarele. Și-o să arate el însuși ca o paletă, iar mocheta ta bej, adâncă de-ți înghite talpa obosită, ca un șevalet. Dacă poți, privește-l pe furiș când desenează și pictează. Ai grijă să nu te descopere. Vei vedea în ochii lui tot universul, vei vedea întregimea omului, splendoarea lui de creator.

Când va-nvăța să scrie cu litere mari, o să-ți lase și mesaje, ai să vezi, iar când va deprinde cu totul scrisul, în poveștile lui lăsate pe pereți o să găsești și ce nu-i convine la tine. Nu, n-ai cum să-ți dorești să nu treci prin asta, să nu te bucuri de așa ceva. Și n-ai nici cum să-i iei lui bucuria. Poate nu va ajunge nici pictor, nici grafician, nici sculptor, nici scriitor, poate nu artele plastice și nici literatura nu vor fi drumurile lui, însă libertatea de expresie este singurul drum bun pentru price om, căci aici nu este vorba despre nimic altceva. Așa că zugrăvește anual, să aibă copilul loc să-și desfășoare inima. Se va face mare mai repede decât îți vine acum să crezi și-ți vor da lacrimile când memoria îți va aduce-n ochi pereții casei tale de când era copilul mic. Ah, nu uita, fă poze, filmează opera. Eternitatea e amprenta iubirii. Și-a frumuseții.