Închide
Cum stăm cu educația la sate în secolul XXI
de Petruț Rizea, profesor pentru învățământul primar și psiholog
Credit foto: Mircea Popa
Educația în mediul rural a traversat o serie de transformări profunde în secolul XXI, odată cu progresul tehnologic și cu eforturile concertate ale guvernelor și organizațiilor non-guvernamentale de a reduce decalajele dintre rural și urban.
Dacă în trecut, școlile din sate erau adesea slab dotate și cu un personal insuficient pregătit, astăzi situația începe să se schimbe, deși provocările persistă.
Unul dintre factorii cheie ai acestei evoluții este accesul tot mai larg la tehnologie. În multe sate, internetul a devenit mai accesibil, permițând elevilor să se conecteze la resurse educaționale online, să participe la cursuri virtuale și să beneficieze de oportunități de învățare care înainte erau rezervate doar celor din mediul urban. De asemenea, proiecte precum „Școala viitorului” au adus tablete și calculatoare în școlile rurale, facilitând integrarea digitală a elevilor.
Formarea profesorilor a fost, de asemenea, îmbunătățită, cu numeroase programe de pregătire continuă, care asigură că aceștia sunt la curent cu cele mai noi metode de predare. Astfel, calitatea educației în mediul rural a crescut, iar elevii au acum șansa de a beneficia de o educație comparabilă cu cea oferită în orașe. Totodată, s-au pus bazele unor parteneriate public-private care au adus resurse suplimentare în școlile din sate, cum ar fi laboratoare moderne și biblioteci bine dotate.
Cu toate acestea, disparitățile între rural și urban rămân evidente. Infrastructura este, în multe cazuri, inadecvată, cu școli aflate în clădiri vechi și nesigure, iar drumurile spre școală sunt adesea lungi și dificile. De asemenea, deficitul de cadre didactice este o problemă persistentă, cu mulți profesori ezitând să lucreze în zonele rurale din cauza condițiilor de muncă și de viață mai puțin atractive.
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală vulnerabilitățile sistemului educațional rural, amplificând inegalitățile. În timp ce școlile din orașe au reușit să facă rapid tranziția către învățământul online, în multe sate, lipsa dispozitivelor electronice și a conexiunii la internet a împiedicat accesul la educație pentru numeroși elevi. Această criză a evidențiat nevoia urgentă de investiții în infrastructura digitală a școlilor rurale.
Pe de altă parte, inițiativele locale și naționale au încercat să suplinească aceste lipsuri. Programele de tip „After school” și „Școală după școală” au fost extinse pentru a sprijini elevii din mediul rural, oferindu-le un spațiu sigur pentru învățare și acces la suport educațional suplimentar. De asemenea, unele comunități au dezvoltat rețele de voluntari care să sprijine copiii în procesul de învățare, compensând astfel lipsa accesului la profesori specializați.
Un alt aspect important al evoluției educației în mediul rural este promovarea învățământului vocațional. Mulți tineri din mediul rural sunt încurajați să urmeze cursuri care le oferă competențe practice, direct aplicabile în economie. Aceste programe au fost dezvoltate pentru a răspunde nevoilor pieței locale și pentru a reduce șomajul în rândul tinerilor, oferindu-le o alternativă viabilă la migrarea spre orașe.
În concluzie, educația la sate în secolul XXI a cunoscut progrese notabile, însă provocările rămân. Este esențial ca politicile publice să continue să se concentreze pe reducerea disparităților și pe asigurarea unui acces egal la educație de calitate pentru toți copiii, indiferent de mediul în care trăiesc. Numai printr-un efort susținut și prin colaborare între guvern, comunități și sectorul privat, educația la sate poate ajunge la un nivel care să ofere șanse egale de succes pentru toți elevii.
