Cum să nu fii Mirel din Turnu Măgurele
de Marcel Bartic, profesor
Val de indignați după lansarea piesei Macarena interpretată de Erika Isac. Vai, da’ ce limbaj! Vai, da’ cât de suburban se exprimă! Deci nu se poate, asta nu este muzică, se zvârcolește Mozart în mormânt, mai terminați-o cu feminismul ăsta exagerat. Ochi dați peste cap, leșinuri intempestive și dureri atroce la lingurică.
De domni vorbesc.
Boieri dumneavoastră! Ia opriți-vă oleacă din vânat mamuți, lupte cu urși grizzly și probat geaca de piele cu ținte, să vă zică fratele Bartic două vorbe.
În România, una din patru femei a fost victima violențelor fizice sau sexuale. Mai bine de jumătate dintre români consideră că violul este justificat în anumite situații. În ultimii ani, din 27000 de cazuri de violență în familie, în 80% din cazuri victimele sunt femei. Aproape 50 de femei și copii au murit, doar în ultimii doi ani, în urma agresiunilor comise în familie.
Piesa Erikăi este încă prea amabilă pentru o țară în care lucrurile astea sunt ignorate sau chiar justificate. În România, iubita, soția sau fiica dumneavoastră încă se teme să meargă singură seara pe străzi. Încă se gândește de două ori înainte de a se îmbrăca într-un anumit fel când se duce la serviciu pentru a nu încasa iar tot felul de apropouri din partea șefului sau colegilor. În plus, dacă este victima unei agresiuni sare toată lumea cu gura pe ea că “și-a căutat-o”.
Amice, vrei să nu fii Mirel din Turnu Măgurele?
Bravo. Lasă-mă cu văicăreli dintr-astea ipocrite legate de limbaj și ia atitudine când vezi că este hărțuită o femeie. Enervează-te când vezi că se hăhăie toți pitecantropii în călduri care justifică agresiunile sexuale. Ține-ți mâinile și gura acasă și încearcă să înțelegi că femeile nu sunt proprietatea nimănui și nici obligate să-ți suporte ție avansurile, mesajele porcoase pe messenger sau apropourile nesimțite.
A, și încă ceva.
Învață-ți copilul că nu înseamnă nu.
Indiferent cum se poartă, se îmbracă sau vorbește o fată.
Chestia asta întinează nobilele idealuri ale misoginismului
Domnule Bartic,
Multumesc mult pentru acest articol cu care evident ca rezonez, femeie fiind. Avem nevoie de barbati ca dumneavoastra care sa semnaleze ipocrizia crasa si dezgustatoare a barbatilor romani si a societatii romane in general.
Pe scena muzicala romaneasca, avem barbati care de mai bine de 20 de ani injosesc femeile cu un misoginism gretos. Ma refer la cultura hip-hop si rap, la artisti precum BUG Mafia, Parazitii, Cheloo, etc…
Artisti pe care ii admir enorm, pe care i-am ascultat toata adolescenta si inca ii mai ascult si acum, la 42 de ani, cu volumul la maxim. Am apreciat enorm critica lor sociala si atitudinea antisistem, dar m-a durut mult ca imaginea femeii din versurile lor este a unei tarfe si carpe de sters pe jos.
A venit timpul sa schimbam aceasta cultura si ma simt mandra ca femeie ca Erika a avut curajul sa denunte misoginia si violenta patriarhala grava a Romaniei. Ma bucur de asemenea ca barbati ca dvs au inteles perfect despre ce e vorba si iau atitudine.
Multumesc din suflet.
Din păcate boala este veche, foarte veche. La noi în cultura poporului român OM înseamnă doar bărbat, femeia este muiere. Misoginismul este atât de mult interiorizat încât și aici în situația melodiei Macarena a Erikăi Isac și în absolut toate situațiile de agresiune între sexe, indiferent de tipul de relație, de vârsta victimei și de statutul acesteia tot se găsesc mai mult de jumătate dintre comentatori femei care să judece, eticheteze și condamne victima. În situația antrenorului de înnot de la Dinamo am citit comentariu de femeie care se mira cum de nu a strigat fetița de 7 ani la mama ei? Cel mai probabil din motiv că era paralizată de frică, nu înțelegea ce i se întâmplă, nu i-a explicat nimeni niciodată ce înseamnă atingeri nepotrivite, agresiune sexuală și așa mai departe, chipurile spre a îi păstra inocența, uitând că tocmai această inocență o face victima perfectă. La știrea despre profesorul pensionar care a sărutat cu de-a sila o elevă venită la meditații un alt profesor, de data asta bărbat, era preocupat doar de faptul că dacă „doar” a sărutat-o nu se v-a putea dovedi nimic în instanță. Exemplele pot continua cu femei care au afirmat că istorisind agresiunea sexuală făcută de un fost ministru acum decedat Ioana Ene Dogioiu „s-a răzbunat pe familia agresorului”, ce ea până la 26 de ani nu mai fuse-se sărutată?! Nici un pic de compasiune pentru trauma victimelor că li s-a făcut ceva, nu contează ce, FĂRĂ VOIA LOR.