Închide
Cum poți să ajuți un copil mofturos
Articol realizat de echipa Mofturosilamasa.ro
Dacă nu ai tu un copil mofturos, cu siguranță cunoști unul. Sau poate ai chiar un prieten adult care refuză cu vehemență să mănânce fructe de mare sau să vină la ziua ta de la restaurantul chinezesc. Poate ești chiar tu un adult cu astfel de probleme legate de mâncare și eviți constant aventurile culinare pentru că ești convins că nu îți va plăcea acel ceva nou sau prea colorat din farfurie.
De ce sunt unii mofturosi la mâncare este un mix de știință, genetică și mediu cultural. Dacă până acum un astfel de comportament era ignorat (uneori pus pe seama alintului) în ultimii ani, copiii mofturosi au intrat în atenția părinților pentru că mesele devin de cele mai multe ori un câmp de lupta.
În plus, mofturile la masă declanșează îngrijorare și stres în randulul părinților pentru că nu știu dacă mănâncă de ajuns, dacă au destui nutrienți și dacă acest lucru are impact asupra dezvoltării ulterioare. Văzute în anumite condiții cu adevărat o afecțiune, mofturile la masă ale copiilor pot deveni îngrijorătoare dacă nu sunt luate în serios încă din primele faze.
Există copii pe care îi sperie efectiv alimente de culoarea roșie. Unii dintre ei ar preferă să mănânce pâine goală decât să încerce o felie de roșie. Alții nu pot să interacționeze deloc cu mâncarea verde – cunoașteți momentul în care va rugați de copil să mănânce broccoli sau salată?
Există studii care spun că la începutul aventurii culinare este normal și firesc că un copil să aibă un astfel de comportament. De multe ori ceea ce par a fi mofturi pot fi doar etape din dezvoltarea comportamentală a copilului – faze prin care el își câștigă independența și încearcă să controleze ce mănâncă. Atâta timp cât îi oferi variante pe gustul lui, sănătoase și echilibrate, tu ca părinte îți faci treaba.
Părinții sunt responsabili să pregătească și să ofere mâncarea copiilor. Dar, oricât de ciudat ar părea, copilul este responabil pentru ce și cât mănâncă.
Acest concept poate fi greu de acceptat de generațiile care au crescut sub auspiciul “termină tot din farfurie”, dar este o abordare care are nevoie de răbdare, educație și empatie că să funcționeze.
În continuare, lipsa unei educații alimentare naționale are repercusiuni în rândul celor mici și se vede în datele statistice – nu stăm prea bine la cifre și cumva e firesc având in vedere avântul mâncărurilor tip fast-food.
Ce e mai ciudat este că avem, spre deosebire de alte țări europene, acces (încă) la mâncare curată, sănătoasă și cu toate astea, meniurile noastre precum și opțiunile copiilor sunt departe de a fi echilibrate și sănătoase.
Această cultură prin care orice masă trebuie să fie plină de sarmale și carne de porc, culminată cu lipsa educației cu privire la o alimentație echilibrată transformă legătură cu mâncarea în ultimul lucru de care se discuta în familia românească.
Dacă te confrunți și tu cu mofturile la masă ale unui copil, poți găsii soluții prin care să îl încurajezi să fie mai încrezător în el, dar în același timp să îi formezi niște obiceiuri alimentare care să îl pregătească că adult încântat de mâncare.
Primul pas pe care îl poți face este să îi urmărești comportamentul, să vezi ce preferințe are și să te folosești de alimentele favorite că să îl expui la alimente noi. De cele mai multe ori, un copil care mănâncă cu plăcere orez va mânca și paste sau cuș-cuș. Și explicația e simplă!
Culoarea albă e safe, textura e asemănătoare și apoi oferă energie și satisfacție rapid: nu te murdăresc prea tare (asta pentru copii cu grad mai mare de sensibilitate tactilă) și le poți mânca cam oriunde.
De la orez poți merge mai ușor să îi oferi risotto cu legume pentru că trecerea e mai blândă. Nu poți să treci de la carne de pui la pește atât de simplu, dar poți să îi faci un sandwich cu pui și apoi să ajungi la un alt tip de carne.
Dacă ai un copil care mănâncă cu plăcere pizza poți să faci un progres de la pizza cu mozarella la o quesadilla cu cașcaval și puțin sos de roșii. Important este să nu te grăbești cu texturile și trecerile bruște și în câteva luni vei vedea progrese la micul mofturos.
Un alt lucru de care ar trebui să ții cont este că jocul copiilor cu mâncarea este foarte important, mai ales în etapa mofturilor la masă.
Poate că știi deja din etapa diversificării că bucătăria se poate transforma rapid într-o zonă de război. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău.
Studii făcute în Anglia pe copii mai mari de 5 ani au arătat că în etapa diversificării au fost privați de a atinge și a se juca cu mâncarea. Mamele preferă tot felul de babete, huse, gecute și alte invenții care să nu murdărească copilul sau bucătăria. Ori lucrul asta are un impact asupra modului în care copilul va interacționa cu mâncarea ulterior.
Dacă în punctul asta copilul se joacă cu mâncarea și nu o mănâncă ești cumva pe un drum bun. Chiar și activitățile de la grădiniță unde copiii taie, plantează sau desenează anumite legume au demonstrat că au impact asupra alegerilor pe care copiii le fac ulterior când sunt puși în față unui bufet (link studiu https://www.cambridge.org/core/journals/public-health-nutrition/article/sensorybased-food-education-în-early-childhood-education-and-care-willingness-to-choose-and-eat-fruit-and-vegetables-and-the-moderating-role-of-maternal-education-and-food-neophobia/2A2F096CAA6E601111689267BAA5625C).
O altă strategie este să începi cu pași mici și nu să îi arunci în față un castron de salată și să ai așteptări că va începe să mănânce din el. În situația când e primul copil e un obicei larg răspândit că părinții să ofere porții prea mari.
Acasă, în propriul comfort e ok să începi cu o bucată de castravete, câteva boabe de fasole sau o bucățică de brânză. Încurajează și lasă-l să exploreze în ritmul lui – o dată ce copilul gustă sau mănâncă îi poți mări treptat porția și să începi integrarea în meniul lui săptămânal.
La fel, ca totul să aibă sens îi poți pune aceste alimente noi lângă mâncarea lui favorită, tocmai pentru a nu-l intimida. Alege să faci asta la masă de dimineață sau cea de după-amiază când este odihnit și nu foarte surmenat:
În timp ce lucrezi la aceste strategii, o idee bună este să ții sub control gustările și mai ales dulciurile. Mulți dintre copiii care au mofturi la masă sunt genul de copii care ciugulesc toată ziua, iar părinții se țin după ei cu mâncare. Copiii care mănâncă pe stradă, în parc și au tot timpul ceva de ronțăit la îndemână au mai multe șanse să refuze alimentele când sunt puși la masă.
O dată ce îi faci un program și încerci pe cât posibil să îi respecți cele 3 mese principale, copilul va fi mai receptiv și va începe să își înțeleagă corpul și starea de foame. Senzația pe care corpul o transmite este o lecție importantă pentru copii și doar așa își pot dezvoltă o relație sănătoasă cu mâncarea.
Că notă de final, încearcă să vezi mâncarea dincolo de niște alimente aruncate în farfurie. Un copil mofturos are nevoie de atenție și de răbdare și poți oricând să îl implici și pe el:
– mergeți împreună la cumpărături
– implică-l la gătit și arată-i cum se transformă mâncarea
– lasă-l să se joace cu condimentele
– pune-l să se joace cu cartofi și să ajute la făcut piure -ul.
Orice progres care apare este un pas important pentru copil. În afară de încrederea pe care o are în părinți, ca adult trebuie să lucrezi și la încrederea pe care o construiește în el. Fiecare etapă vine cu provocări, iar mâncarea nu este nici pe departe un subiect care merită lăsat deoparte.
Da, avem nevoie de mâncare să trăim, dar avem nevoie de liniște și bucurie să trăim bine, împliniți și bucuroși. Este ceea ce trebuie să le transmitem copiilor în primul rând!
Așa că sper să țineți minte acest lucru: faptul că un copil este mofturos la masă de cele mai multe ori nu este alegerea lui. Oricât de mofturos ar fi, poți fi convins că și el își dorește mai multe lucruri de la el.
Și el vrea să se bucure de masă oricât de limitată ar fi aria lui, dar mai ales vrea să simtă bucurie și să se simtă apreciat și înțeles de familia lui.
