Închide
cum îți ajuți copilul
Înainte de a răspunde, vreau să „declar” că am crezut că sunt o mamă perfectă până mi-au crescut copiii și au început să se exprime ☺ și, de aceea, evit să dau sfaturi. Când am aflat că voi fi mamă pentru a treia oară, mi-am zis că voi putea să-mi dau „doctoratul în parenting”, dat fiind că acumulasem destulă experiență practică și informații de parenting. Studiasem mult nu numai pentru propriii copii, ci și pentru colecțiile Gama și eram convinsă că a treia oară voi face lucrurile perfect. Însă, la scurt timp după aceea, am început să recunosc că sunt departe de a fi mama perfectă și că nu există rețete care să se potrivească nici măcar pentru copiii educați în aceeași familie, darămite pentru copiii altora. Cred că sfaturile nu sunt bune nici măcar pentru copiii tăi deveniți părinți și, dacă aș încerca să le împărtășesc fetelor mele din experiența mea, când va veni momentul, cred că mi-ar închide gura cu liste interminabile de greșeli de educație pe care le-am făcut eu însămi, iar eu m-aș retrage rapid, cu singura replică posibilă de rostit: „Eu m-am străduit”. De aceea, nu cred că există rețete garantate în nicio problematică de parenting, ci există doar idei de încercat, în funcție de ceea ce observi că are nevoie copilul într un anumit moment al dezvoltării sale..
Pornind de la felul în care i-am apropiat pe copiii mei de lectură, pot să spun că la început am făcut totul instinctiv – și anume i-am înconjurat de cărți, acestea luând de multe ori locul jucăriilor de pluș, le-am vorbit mult încă de la naștere, evitând limbajul de bebeluș, cu diminutive și cuvinte stâlcite, și le-am citit zi de zi, nu numai ca ritual de culcare. Apoi am aflat că a vorbi unui bebeluș într-un limbaj adult îl ajută să se obișnuiască cu sonoritatea limbii și să aibă un vocabular bogat, avantaje care îi vor facilita mai târziu deprinderea cititului. Tot așa, am citit ulterior că momentul lecturii părinte-copil, transformat într-unul amuzant prin citirea cu intonație și jocuri de rol sau într-unul tandru prin mângâieri și pupici strecurați printre cuvintele citite, are darul de a-l face pe copil să asocieze lectura cu plăcerea, ceea ce este esențial pentru a deveni un cititor pasionat.
Pentru fetele mari, care au fost mici la începutul anilor 2000, a fost simplu să stea departe de device-uri, din simplul motiv că Steve Jobs nu inventase încă iPhone-ul, însă pentru cea mică accesul la tehnologie a fost o mare provocare. Descoperisem între timp metoda Montessori, care încurajează foarte mult contactul cu natura și activitățile senzoriale, iar asta a ajutat. Cercetările relativ recente spun că a feri complet copilul de ecrane până la vârsta de doi-trei ani e cel mai sănătos lucru pe care poți să-l faci, întrucât conexiunile neuronale îi vor fi stimulate prin contactul palpabil cu obiecte și persoane din lumea reală, și nu cea virtuală.
Cred că ați auzit deja de așa-numitul „autism virtual”, care poate fi indus de excesul de tehnologie până la vârsta de doi ani, interacțiune care privează copilul de descoperirile senzoriale firești ale ființei umane și de interacțiunea cu alți oameni, fără de care procesarea limbajului este major afectată. Chiar dacă aude cuvinte și cântece în mediul virtual, copilul învață să vorbească de la oamenii cu care interacționează. Interacțiunea umană implică reacții-răspuns din ambele părți și nu poate fi înlocuită de interacțiunea unilaterală cu personajele virtuale, interacțiune defectuoasă, care îi poate produce întârzieri de achiziții conforme cu vârsta, scăderea atenției la stimuli din mediu, creșterea iritabilității și chiar scăderea capacității cognitive. Specialiștii recomandă evitarea ecranelor până la vârsta de 2 ani și apoi creșterea treptată a timpului petrecut astfel, de preferat în prezența unui adult care să-i explice ce vede și ce aude.
În aceeași linie, a acumulărilor prin intermediul simțurilor, metoda Montessori – pe care noi, la Editura Gama, am introdus-o în piața editorială românească – recomandă învățarea literelor de la vârste foarte fragede, prin folosirea simțului tactil și a literelor abrazive. Dacă această metodă tactilă este folosită în perioada de dezvoltare potrivită a copilului, când explorează în mod natural lumea prin pipăit, șansele ca el să învețe literele sunt foarte mari, iar apoi mai este doar un pas până la deslușirea primelor cuvinte. De aceea, mulți copii montessorieni citesc la vârsta de patru-cinci ani. Există multe alte metode de învățare a literelor, cele mai eficiente fiind prin joc, fie că sunt jocuri cu carduri, cărți cu abțibilduri sau litere magnetice pe frigider. Dar important nu e ca învățarea literelor să se facă la o vârstă cât mai precoce, ci la vârsta potrivită pentru fiecare dintre copii. Aici, rolul părintelui este de a urmări copilul, de a sesiza momentul în care el devine interesat de litere și de scrierea acestora și de a l fructifica.
După învățarea literelor, copilul poate intra în etapa activităților premergătoare cititului, bazate pe cuvintele cu rimă, despărțirea în silabe, sunetul inițial și final al cuvintelor.
Cel mai atractiv mod de introducere a unor astfel de noțiuni este jocul iar noi, la Gama, oferim pentru acest scop colecții întregi de cărți interactive, concepute pe principiul învățare prin joc. Deslușirea primelor cuvinte se poate face prin metode la fel de atractive pentru cei mici, precum asocierea abțibildurilor ilustrație-cuvânt sau a jocurilor tip alfabetar, crescând gradual lungimea cuvintelor. Apoi acestea pot fi introduse în propoziții foarte scurte, a căror citire poate fi facilitată cu diferite instrumente: marcarea vizuală a silabelor sau inserarea cuvintelor deja descifrate sub forma de pictograme.
În etapa următoare, în care se trece la primele cărți de exersare a cititului pe text, un alt instrument de suport pentru cititorii începători devine foarte util: metoda cuvintelor frecvente (adaptată după conceptul de „sight words”, folosit de zeci de ani în citirea limbii engleze). Kiturile Gama de Cuvinte frecvente oferă o selecție, făcută împreună cu specialiști, a 800 de cuvinte care apar cu frecvență ridicată în textele de citit pentru copii, prezentate pe carduri care faciliteaza memorarea prin „fotografiere”. Cu un „portofoliu” atât de vast de cuvinte deja știute pe de rost, pe care le recunoaște în text dintr-o privire, copilul va parcurge textele mult mai rapid și va simți astfel satisfacția cititorului avansat. În această etapă, încurajarea, construirea încrederii și motivarea copiilor spre citit e cea mai importantă responsabilitate a noastră, ca părinți. Mai apoi, când pot să citească singuri, e bine să-și exerseze această deprindere aflată încă în faza de construcție, cu lecturi care se parcurg ușor și cu subiecte aproape de interesele și preocupările lor.
Foarte util este sprijinul pe care îl putem oferi copiilor încă de la primele lecturi, pentru evitarea cititului mecanic, fără înțelegerea textului (așa-numitul analfabetism funcțional, deficiență neașteptat de răspândită în școală). Pentru un școlar mic, acest sprijin înseamnă să îi stăm alături atunci când citește cu voce tare și să discutăm după fiecare pagină, pe baza textului citit, iar pentru cei mai mari înseamnă să le știm lecturile și să ne arătăm interesul pentru părerile lor despre acestea. Pot fi folosite ca instrument de lucru colecțiile Super Dys, care au întrebări de verificare a înțelegerii lecturii la final de capitol.
Cititul este o activitate complexă, care se deprinde în ani de zile, iar plăcerea apare abia atunci când copilul deține o tehnică bună și citește rapid, făra efort. Cred că, dacă le suntem alături în acest demers deloc ușor, încurajându-i să parcurgă fiecare etapă, vor ajunge să stăpânească această deprindere și să citească de plăcere. Iar dacă au apucat să prindă drag de carte, nu o vor mai părăsi niciodată. În acel moment, misiunea noastră, ca părinți, a ajuns la final!
Diana Mocanu este un puternic susținător al educației prin joc și al familiarizării copiilor cu cărţile de la vârste fragede. “Să le citim, să-i înconjurăm de cărţi, iar când ajung la vârsta şcolii e important să-i ajutăm să citească. Dacă prind gustul cărţii, este mai greu să o părăsească”.
