#ȘcoalaÎnUniuneaEuropeană: Cum arată sistemul de Educație din Austria

Educație Privată începe campania de informare ”Școala în Uniunea Europeană”, prin care vă vom prezenta sistemele de Educație din spațiul comunitar, cu principalele lor caracteristici: istoric, finanțare, legislație, abordare academică.

Informațiile provin din documentul intitulat ”Reglementări privind învățământul privat în statele membre UE”, realizat de Departamentul de Studii Parlamentare și Politici UE, Direcția Studii și Documentare Legistativă, din Parlamentul României.

Primul studiu de caz se referă la Austria:

Originile sistemului şcolar austriac se regăsesc încă din timpul domniei împărătesei austriece Maria Tereza, care a considerat analfabetismul drept o problemă politică pe care guvernul ar trebui să o abordeze prin educaţie. Învăţătura publică a fost înfiinţată în 1774 sub edictul şcolii pentru toate şcolile regulate, principale şi triviali germane din toate dominaţiile imperiale şi regale (Allgemeine Schulordnung für die deutschen Normal-, Haupt- und Trivialschulen in sämtlichen kk Erblanden) (Ministerul Federal al Educaţiei 2014a ). De la trecerea acestei reforme educaţionale, şase ani de şcoală primară au fost obligatorii în Austria.

Împărăteasa Maria Tereza a Austriei

Legea privind educaţia primară imperială (Reichsvolksschulgesetz) din 1869 a prelungit durata şcolarizării obligatorii la opt ani, pentru copiii cu vârste cuprinse între şase şi 14 ani.

Prin Legea privind educaţia obligatorie din 1962, învăţământul obligatoriu a fost extins până la actuala sa durată de nouă ani.

În ultimii ani, politica educaţională s-a concentrat din ce în ce mai mult pe participarea la educaţia timpurie. Începând cu 2011/12, a fost obligatoriu cel puţin un an de prezenţă la grădiniţă înainte de intrarea în şcoala primară. Începând cu această reformă, învăţământul obligatoriu a constat într-un an de educaţie timpurie plus nouă ani de şcoală pentru copiii cu vârste cuprinse între cinci şi 15 ani.

Conform Constituţiei austriece, articolul 14 prevede ca democraţia, umanitatea, solidaritatea, pacea şi justiţia, deschiderea şi toleranţa faţă de toată lumea, indiferent de rasă, statut social şi context financiar reprezintă principiile fundamentale ale educaţiei în Austria.În ceea ce priveşte grădiniţele şi creşele, provinciile (Bundesländer) sunt responsabile pentru legislaţie şi implementare şi sunt menţinute la nivel înalt de către municipalităţi (Gemeinden). Cu toate acestea, există şi un sector privat mare.

O sală de clasă dintr-o școală austriacă

În ceea ce priveşte şcolile, responsabilităţile privind legislaţia şi implementarea ei sunt împărţite între federaţie (Bund) şi provincii (Bundesländer), unde este realizată de parlamentele provinciilor. În chestiuni specifice enumerate în Constituţie, federaţia stabileşte cadrul, în timp ce legislaţia detaliată este pusă în aplicare de parlamentele provinciilor (Landtage). Federaţia are o responsabilitate copleşitoare pentru sistemul de învăţământ, incluzând practic toate domeniile organizării şcolare, organizarea instruirii şcolare, şcolile private, precum şi legea salarizarii şi legea pensiilor pentru personalul din învăţământ. Legislaţia şi executarea tuturor problemelor legate de universităţi şi învăţământul superior reprezintă o responsabilitate federală.

Şcolile private (ne-publice) beneficiază de statutul de drept public, cu condiţia ca acestea să îndeplinească anumite cerinţe privind furnizorii de educaţie şi realizările educaţionale, dacă au o desemnare oficială reglementată şi, prin urmare, au un echivalent din sectorul public. Şcolile private care se bucură de statutul de drept public sunt supuse aceloraşi prevederi legale cu instituţiile publice corespondente. Diplomele emise de aceste şcoli au valoarea probatorie a documentelor publice şi au aceleaşi efecte juridice ca şi orice certificat eliberat de instituţii publice similare.

Şcolile private care nu au un omolog din sectorul public sunt numite şcoli cu autoritate organizaţională proprie (Organisationsstatut). Aceste şcoli îşi stabilesc propriul curriculum, propriile reguli şi instruirea necesară a profesorilor din aceste şcoli. Carta şcolii respective este supusă aprobării oficiale în cazul în care se doreşte obţinerea statutului de drept public, care urmează să fie acordat acestor şcoli în anumite condiţii.

O școală privată din Viena

Schulautonomie. Conceptul de autonomie şcolară se referă la conţinutul actului educaţional, la gestiunea bugetară şi la legislaţia şcolară (în special pragurile autonome şcolare pentru deschiderea de noi clase sau clase de divizare, dispoziţii curriculare şi aspecte privind perioadele şcolii) şi presupune o co-determinare în crearea cadrului de predare, învăţare şi coexistenţă la nivelul şcolii locale. Autonomia şcolară este necesară pentru a permite un grad de pluralitate şi independenţă locală sau regională prin autonomia curriculară, ţinând seama în mod corespunzător de comparabilitatea calificărilor şi a drepturilor. Şcolile pot alege între obiectivele speciale ale curriculumului, îşi pot dezvolta propriul profil şcolar şi pot răspunde cerinţelor economice şi regionale.

Pädagogische Hochschule. Colegiile universitare de formare a cadrelor didactice sunt unităţi de învăţământ terţiar pentru formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice în fiecare provincie federală. Există, de asemenea, colegii private de învăţământ preuniversitar aflate sub autoritatea bisericii.

Universităţile private sunt instituţii de învăţământ superior care nu sunt întreţinute de stat şi care au fost autorizate de către Consiliul de Acreditare să desfăşoare programe de studii superioare. Universităţile au o tradiţie foarte lungă în Austria, începând cu fondarea Universităţii din Viena în 1365. Astăzi există mai mult de 20 de universităţi publice din Austria şi aproximativ o duzină de universităţi private.

Universitatea din Viena

În conformitate cu Legea învăţământului obligatoriu, este permisă şcolarizarea la domiciliu, cu condiţia ca educaţia pe care copiii să o primească la domiciliu să fie echivalentă cu educaţia oferită în şcolile publice. Acelaşi principiu se aplică în cazul şcolilor private care nu sunt reglementate de dreptul public. Cu toate acestea, majoritatea şcolilor private din Austria sunt reglementate de legea publică şi astfel sunt tratate ca fiind echivalente cu şcolile publice în ceea ce priveşte respectarea standardelor de învăţământ obligatoriu în temeiul Legii învăţământului obligatoriu. Cu toate acestea, 92% dintre elevii de vârstă şcolară din Austria frecventează şcolile de stat (potrivit statisticilor oficiale din anul 2014).

În Austria, autorităţile naţionale alocă fonduri instituţiilor private în schimbul prestării unor servicii educaţionale specifice. Legea interzice ca guvernul federal să finanţeze universităţile private: totuşi, el poate achiziţiona serviciil educaţionale din partea instituţiilor de învăţământ superior private, cum ar fi cursuri de interes general care completează cusrurile oferite de universităţile publice. 

Citește și

Copii români, grădiniță în Austria: ”Deja știu că-mi va fi dor de locul acesta!”