Închide
A început perioada concursurilor și examenelor școlare, chiar și pentru ciclul primar. Argumentele despre participarea elevilor de la vârste mici au fost mereu atât pro, cât și contra. Ambele direcții sunt argumentate.
Profesorii de la Little London International Academy și-au oferit argumentele, atât cele care susțin participarea la concursuri și examene, cât și cele care sunt contra acesteia la vârste mici. Desigur, pentru că sunt situații în care acestea trebuie bifate, am discutat și despre cum se face acomodarea elevilor.
De ce să participe copiii la concursuri și examene la vârste mici?
„Participarea regulată la concursuri și competiții îmbunătățește încrederea în forțele proprii. Interacțiunea cu ceilalți participanți ajută la gestionarea emoțiilor negative, ca frica de eșec, anxietatea, teama de a-i dezamăgi pe ceilalți, lipsa de încredere, timiditatea etc. Concursurile școlare stimulează copiilor spiritul de inițiativă, abilitățile sociale și de comunicare, imaginația și le oferă o nouă oportunitate de a asimila cunoștințe noi.
Atunci când susține un concurs, copilul traversează multe stări din care învață lecții importante pentru următoarea etapă. Succesul pe care îl obține pune bazele viitorului adult, oferindu-i modele de comportament pentru alte contexte viitoare.”
Așadar, motivarea copiilor de a cerceta și de a explora trebuie să fie continuă. Toate aceste direcții și multe altele sunt fundamentale pentru a-l susține pe elev să învețe, să aibă succes în învățare, să devină o persoană competentă și capabilă să participe activ la viața școlară și, ulterior, la dezvoltarea intelectuală și aprofundarea unui domeniu care îl pasionează.” – Felicia Lupu, învățător clasa a II-a, Little London International Academy
„Participarea la concursuri a copiilor reprezintă efectuarea unui pas important în procesul educațional. Pe parcursul anilor de școală, elevii au ocazia sau chiar trebuie să ia parte la diverse concursuri, să treacă prin felurite teste. Faptul că ei se află în această etapă, îi va ajuta să vadă ce presupune un test sau un concurs și să învețe să gestioneze, în primul rând, emoțiile, căci acestea dau de furcă de cele mai multe ori.
De asemenea, copiii au ocazia să învețe să își gestioneze timpul. Tot ca un beneficiu, putem lua în calcul și bucuria unui rezultat bun care aduce, evident, satisfacție, dar și gustul mai puțin plăcut al unui rezultat mai puțin favorabil, care poate însemna că este nevoie de mai mult exercițiu.” – Diana Recean, profesor limba engleză ciclul primar, Little London International Academy
„Copilul este, prin natura lui, prin modul lui de a fi, o ființă competitivă și găsește modalități firești de a intra în competiții, prin diferite activități, fără a-i fi ierarhizate capacitățile și posibilitățile. Are propria lui dezvoltare și evoluție, într-un ritm propriu.
La vârsta școlară mică, concursurile constituie o provocare. O provocare pentru copil, părinte, profesor, deopotrivă. Ceea ce trebuie știut de către fiecare dintre „actorii” participanți la aceste activități este faptul că la final copilul se va încadra într-una dintre cele două categorii: cei care câștigă și cei care pierd. Cum va gestiona el fiecare situație depinde de mai mulți factori: personalitate, temperament, echilibru etc.
Personal, nu sunt împotriva concursurilor școlare. Ar însemna să mă ascund în spatele unor evaluări externe, dar, în același timp, doresc revizuirea acestora. Copilul trebuie să fie într-o competiție cu el însuși, iar comparația cu un alt copil poate să-i estompeze abilitățile proprii. Trebuie să aibă încredere în el însuși, fără a se raporta continuu la acțiunile altora.
El nu știe încă să se bucure de reușita altuia și trebuie ajutat în acest sens. Competiția este benefică atunci când generează atitudini și valori pozitive și nu devine o sursă de stres.
Un eșec la concurs poate duce la scăderea motivației pentru învățare, la fel cum o reușită poate amplifica dorința de cunoaștere.
Așadar, putem renunța la concursurile școlare? Copiii, cu siguranță nu le doresc. Părinții, în general, sunt pentru. Noi, profesorii, ce părere avem?” – George Rotaru, învățător clasa a II-a, Little London International Academy
De ce să NU participe copiii la concursuri și examene la vârste mici?
„Subiectul concursurilor în primii ani de școală este, fără dar și poate, intens dezbătut. În rândul adulților există credința că participarea la concursuri dezvoltă reziliența copilului și, mai mult, îl încurajează pe acesta să acceseze resurse interioare precum: ambiția, nevoia de reușită sau încrederea în propriile forțe. Studiile de specialitate demonstrează, însă, contrariul. Creierul copilului de 6-12 ani este insuficient dezvoltat, iar cei mici resimt acut teama de a nu fi de ajuns de buni, de a fi judecați de către covârstnici, culminând cu teama de a fi nedemni de iubire, prin prisma rezultatelor obținute.
Încurajez cultivarea dorinței de cunoaștere, a evoluției personale, însă nu consider că acestea ar fi posibile pășind pe terenul minat al ierarhiilor și comparațiilor sociale, adesea întâlnite în rândul școlarilor.” – Alesia Rădulescu, consilier școlar grădiniță și ciclul primar, Little London International Academy
„Aș spune nu performanței și competiției la clasele primare, întrucât nici programa și nici curriculum pentru învățământul primar nu încurajează ori prevede. Evaluăm progresul elevului în funcție de cum evoluează el, nu comparându-l cu colegii lui. Avem calificative, nu note, tocmai pentru a evita punerea unor etichete și pentru a fi mai flexibili în notare. Căutăm să îi ajutăm, prin intermediul a ceea ce le predăm, să privească procesul de învățare ca pe un mod prin care vor cunoaște lumea din jurul lor și ei înșiși, ca pe un mod care îi va ajuta să gândească corect, independent și critic, ca pe ceva care face parte din evoluția lor. Încercăm să îi aducem aproape de viața reală și să avem multe conexiuni între învățare și realitate.
Performanța vine cu conștientizarea nevoii de a performa, după ce tu însuți devii pasionat de un domeniu, ești conștient de talentele și abilitățile tale, ești însetat de cunoaștere, depui efort conștient și performezi. Știi să gestionezi eșecul când este cazul sau ai adulți în jur care știu să te învețe cum și îl gestionează împreună cu tine.
Eu nu sunt singurul adult care decide la ce concursuri participă elevii mei. Nici nu pot decide doar eu cum este mai bine pentru ei. Elevii mei participă la concursuri școlare, știind că nu mă dezamăgește niciun rezultat. Nu sunt pompați tot anul cu exerciții și probleme de concurs și ne-am setat, împreună, așteptări realiste. Participăm cu ceea ce știm, cei care își doresc, iar eu mă asigur că, cel puțin la școală, nu sunt afectați de rezultate.
Da, se întâmplă să descoperim și talente la matematică sau limba română și ne bucurăm de rezultatele acestea. Descoperim, în acest fel, la ce suntem buni și pasionați. Dar atunci când mă gândesc la confortul emoțional al tuturor din clasa mea și bun în balanță cu emoțiile lor de dinainte, cu plânsetele și tristețile, spun din nou nu performanței la ciclul primar.
Au timp să se obișnuiască cu examenele și concursurile în ciclul gimnazial, când mai cresc. Ce nu au timp și nu le dăm voie, e să se simtă capabili altfel decât în competiție. Să se simtă acceptați altfel decât prin rezultate. Să nu simtă presiunea că vor dezamăgi. Acestea, la vârsta școlii primare, valorează, acum și mai târziu, mai mult decât 100 de puncte la un concurs.” – Mălina Cristea, învățător clasa a IV-a, Little London International Academy
„E mai ușor să te poziționezi contra valului, când și părinții sunt în acord cu tine. Sau invers. La prima întâlnire cu părinții (clasa pregătitoare) am fost întrebată care este opinia mea. La fel s-a întâmplat și în clasa întâi. Abia acum câteva zile, le-am spus părinților că sunt în total acord cu decizia lor, aceea de a ,,ocoli”, deocamdată, concursurile. Da, încă nu e vremea, avem tot timpul.
Ce am făcut în schimb? Am normalizat greșeala, dându-le un ghidaj cât mai sănătos despre cine sunt ei, le spun mereu cât de mult apreciez efortul lor și nu doar rezultatul. Încurajez munca în echipă, băncile fiind așezate astfel încât copiii să se oglindească în ceilalți: muncesc împreună, se verifică și ajută, descoperă ce bine e că se au unii pe ceilalți.
Lucrăm și diferențiat, în clasa noastră ,,mă plictisesc” transformându-se, de cele mai multe ori, în ,,Noi am terminat. Putem citi, desena, lucra?”.
La un an și jumătate distanță de prima zi de școală, îi privesc și îmi place mult ce văd, e un drum corect: copii care socializează mult, nu se plictisesc împreună, schimbă și acceptă opinii diferite, sunt calmi și empatici.
Sunt deja mult mai conștienți de puterea grupului, pentru că le-am dat timp să se vadă dincolo de acel fanion ce indică ,,Start, fiecare pe culoarul lui!”.
Mai degrabă îi văd alergând împreună pe același culoar, mână în mână, lucrând cu seriozitate și onestitate, cu acea bucurie a reușitei colegului de lângă. La această vârstă e destul.
Vine el și momentul în care, conform atâtor studii, vor simți competiția ca pe un lucru natural și firesc. Nu ardem etape.” – Sofia Crudu, învățător clasa I, Little London International Academy
Cum îi acomodăm pe cei mici cu examenele și concursurile școlare?
„Participarea la concursuri trebuie să fie însoțită de integrarea sănătoasă a lecției nereușitei și de reacții cu rol protectiv ale adulților semnificativi din viața copilului, astfel încât experiența concursului să nu devină un predictor sigur al sentimentului de inferioritate.” – Alesia Rădulescu, consilier școlar grădiniță și ciclul primar, Little London International Academy
„Trebuie să înțelegem care sunt emoţiile care stau la baza comportamentului copilului şi îl ajutăm să le facă faţă:
