Închide
Profesoara Emanuela Cerchez, membru în comisia centrală a Olimpiadei Naţionale de Informatică, a relatat cum a ajuns Olimpiada Națională de Informatică să fie organizată, parțial, într-o sală de evenimente.
”Voi începe cu contextul: este foarte dificil de a găsi o gazdă pentru o olimpiadă naţională, cu atât mai mult pentru olimpiada naţională de informatică unde sunt provocări tehnice semnificative. De ce? NU este vorba doar de munca de organizare, care este enormă, de a asigura toată logistica pentru o astfel de competiţie, dar şi de a oferi participanţilor experienţe culturale semnificative.
Este şi o provocare financiară, fondurile alocate nu sunt niciodată suficiente. Judeţul Botoşani a acceptat organizarea Olimpiadei Naţionale de Informatică pentru gimnaziu, în contextul în care urma după o altă olimpiada grea – olimpiada de matematică şi având multe şcoli aflate în reabilitare (ceea ce înseamnă că în aceeaşi şcoală sunt relocaţi elevi din mai multe şcoli şi că nu există laboratoare de informatică funcţionale). Şi în acest context, cu multe eforturi conjugate, s-au găsit soluţii acolo unde soluţii nu existau: o sală de evenimente, transformată temporar în centru de concurs.
Această transformare presupune extrem de multe probleme tehnice şi foarte mulţi bani: refacerea reţelei electrice (astfel încât să suporte funcţionarea simultană a 400 de calculatoare), fibră optică pentru acces la Internet de mare viteză, avizele necesare de la ISU, toate acestea dincolo de amenajarea efectivă (instalarea şi configurarea calculatoarelor – laptopuri noi). O sală uriaşă, în care toţi elevii să poată susţine simultan, în acelaşi loc, probele de concurs, aşa cum se întâmplă şi în competiţii internaţionale. După proba de antrenament, s-a ajuns la concluzia că spaţiul de lucru alocat unui elev nu este suficient de generos. Şi într-adevăr nu era, elevii aveau loc să lucreze la laptop, dar nu aveau loc şi să scrie pe ciornă dacă ar fi dorit acest lucru. Ar fi fost un moment în care să aibă loc un dialog între organizatori şi profesorii însoţitori.
Dialogul a fost înlocuit însă de reclamaţiile directe ale părinţilor la Ministerul Educaţiei şi articole de batjocură în presă/reţelele sociale. Efect: după proba de antrenament, în noaptea dinaintea probei de concurs s-a decis ca olimpiada să se desfăşoare în două ture (clasele 5-6 dimineaţa, clasele 7-8 după-amiaza, cu asumarea tuturor implicaţiilor acestei decizii) şi reconfigurarea sălii de concurs pentru acest mod de lucru (alte repartizări ale elevilor la calculatoare, alte credenţiale asociate staţiilor de lucru, relocarea calculatoarelor pentru face mai mult loc pentru concurenţi).
A fost o noapte de foc în care comisia tehnică centrală, comisia tehnică locală, dar şi toţi inspectorii din Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani au muncit cot la cot şi au reuşit, spre dimineaţă, să reconfigureze sala de concurs. Iar dimineaţă la ora 6 erau din nou, toţi, pe baricade. Nu am mai văzut aşa ceva nicicând, niciunde”, a relatat cadrul didactic, pe pagina sa de Facebook.
Profesoara precizează că participarea profesorilor la olimpiadă reprezintă o muncă voluntară. Mai mult, ea acuză ISJ Iași că nu i-a decontat cheltuielile de deplasare.
”Trebuie să menţionez acum încă ceva. E necesar, există inclusiv colegi profesori care îşi imaginează că muncim pentru olimpiadă fiindcă suntem foarte bine plătiţi. Este o muncă de voluntariat. Nu suntem plătiţi pentru munca noastră, nu am fost niciodată. Dar aşa cum spune legea, ar trebui să ne fie decontate cheltuielile de transport, cazare şi masă. Dacă nu este posibil în avans, în termen de 3 zile de la depunerea documentelor justificative. În acest an inspectoratul şcolar de la care provin a refuzat să îmi deconteze cheltuielile pentru 3 competiţii la care am participat în comisia ştiinţifică, contabilitatea replicând sec “nu sunt bani”. Menţionez că nu la toate inspectoratele şcolare s-a întâmplat acest lucru”, afirmă profesoara Emanuela Cerchez.