Închide
de Liviu Ardelean Copii educați de ecrane -Raed Arafat
România ajunge, în sfârșit, în punctul în care își pune o întrebare pe care a tot amânat-o: interzicem sau nu rețelele de socializare copiilor?
Discuția a fost declanșată de un mesaj al lui Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, care le cere autorităților să aibă curajul de a limita accesul copiilor la social media. Apelul vine după săptămâni întregi de știri care par desprinse din filme de groază: copil ucis de „prieteni”, elev înjunghiat pentru o jucărie, elev atacat cu maceta în toaleta școlii. Lista cu violențe e mult mai lungă.
Problema e că aceste platforme nu sunt făcute pentru binele utilizatrilor. TikTok, Instagram sau Facebook sunt construite ca să te țină cât mai mult lipit de ecran. Mai mult timp online înseamnă mai multe reclame și mai mulți bani. Scroll-ul infinit, recompensele și comparațiile constante sunt strategii gândite pentru a genera venituri corporațiilor care dețin aceste platorme.
Copiii care au smartphone de la vârste foarte mici sunt afectați psihic și emoțional. Consecințele sunt deja bine documentate: mai multă anxietate, depresie, lipsă de somn, izolare și o stimă de sine tot mai fragilă. Practic, creierul lor ajunge să funcționeze pe același tipar ca în cazul dependenților de jocuri de noroc sau droguri.
În România, peste 20% dintre copiii între 11 și 15 ani folosesc rețelele de socializare într-un mod problematic, arată Organizația Mondială a Sănătății (OMS) într-un raport din 2024, iar asta se vede atât la școală, cât și în viața de zi cu zi. Dar ar fi greșit să punem toată vina pe rețelele de socializare. Și la fel de greșit ar fi să ne prefacem că nu există nicio legătură.
Pentru că, de ani buni, studiile ne spun același lucru: telefonul și social media influențează profund creierul, emoțiile și comportamentele copiilor, exact într-o perioadă în care totul este încă în formare. Adolescenții care verifică obsesiv rețelele ajung să fie mult mai sensibili la like-uri, comentarii sau excluderi. Emoțiile negative se amplifică, iar frustrarea scapă mai ușor de sub control.
Însă ne mințim dacă arătăm doar spre telefon. Ar trebui să ne uităm și la ce lipsește din viața copiilor. Lipsește timpul petrecut cu adulții. Lipsește o școală care să vorbească despre emoții, limite și violență. Lipsește alfabetizarea digitală a părinților. Lipsește statul, care reacționează târziu și fără coerență. „Trebuia să fi făcut mai mult”, replica de la finalul serialului „Adolescence”, spune, de fapt, tot. Nu e vorba doar despre algoritmi sau influenceri toxici. E și despre noi, adulții, care am lăsat ecranele să umple goluri emoționale.
Multe organizații recomandă deja lucruri de bun-simț: acces mai târziu la smartphone, limite clare pentru timpul petrecut online, supraveghere constantă din partea părinților. România vorbește acum despre curaj, dar asta înseamnă asumarea responsabilității colective: stat, școală, părinți, societate. Altfel, vom continua să fim „șocați” de violența din școli, în timp ce copiii sunt educați de ecrane.
Dar discuția lansată de Raed Arafat are loc într-o țară care nici măcar nu se grăbește să aibă un ministru al Educației. Iar asta spune tot despre priorități.
Nicușor Dan: E un act de curaj să fie cineva ministru al Educației azi