Închide
Contractul educațional
de Oana Moșoiu, profesoară și Coordonator Intervenții Sistemice în Proiectul ROSE la Ministerul Educației, Course Designer & Trainer la Finnish Teacher Training Centre
Contractul educațional este o idee grozavă: arată că ne implicăm serios, noi, părțile semnatare, într-un demers care are un scop, o țintă, cu niște condiții, obligații și beneficii, de o parte și de alta.
În plus, în ideea brută că da, părinții ”plătesc” serviciul educațional prin taxele și impozitele către stat, care asigură, din toate acestea, un sistem educațional gratuit pentru copiii noștri, menit și structurat să-i conducă la reușită personală și socială, dar și pe ai celor care, din varii motive, se află în situația de a nu plăti taxe și impozite cot la cot cu ceilalți, deci, da, și această idee este corectă și chiar o idee frumoasă, în esența ei.
Sigur, contractul este mai mult moral. Mă îndoiesc că poate avea implicații juridice. Unde nu e miză, nu sunt lacrimi, ca în fotbal. Oricum toată lumea se pricepe la fotbal, politică și educație, hai că am avut de toate anul acesta, pe rând.
Nu e miză, că nu am auzit să fie cineva tras la răspundere pentru raportul dintre % din BIP din educație + alte resurse, programe, investiții și cofinanțări, împrumuturi etc. și rezultate jumătate populație nivel de analfabetism funcțional. Nu mai intru în detalii de rezultate școlare, că nu mai terminăm.
Miza este să începem discuția despre responsabilitate în educație, roluri asumate și, poate-poate, un pic mai multă asumare de ambele părți.
Au apărut multe alerte pe tot felul de grupuri de părinți, panicați că semnarea acestui contract educațional i-ar priva de drepturi.
Cum a fost vacanță și am fost pe drumuri, abia zilele trecute am citit cu atenție modelul pus în discuție. Cumva, eu nu am teamă de acest contract, pentru că uneori, mă rog, de regulă, toate situațiile duc într-un drum închis, fără soluții. Am semnat contracte educaționale începând cu creșa, vă spun, viața mea nu s-a schimbat substanțial, nici a copiilor. Habar n-am, poate ne-am ținut pur și simplu de ce scria acolo și lucrurile au mers cum trebuie.
Dar să ne apropiem:
Unitățile de învățământ (pagina 1, chiar):
a) să asigure condiţiile optime de derulare a procesului de învăţământ; – absolut de acord.
b) să asigure respectarea condiţiilor şi a exigenţelor privind normele de igienă şcolară, de protecţie a muncii, de protecţie civilă şi de pază contra incendiilor în unitatea de învăţământ;
Deci cum, nu ați fi de acord cu așa ceva? săpun, hârtie igienică și de mâini, apă curentă, siguranța clădirilor, protecție împotriva incendiilor?
e) ca personalul din învăţământ să aibă o ţinută morală demnă, în concordanţă cu valorile educaţionale pe care le transmite beneficiarilor primari, şi un comportament responsabil;
Exact. De acord.
h) să se asigure că personalul din învăţământ nu aplică pedepse corporale şi nu agresează verbal sau fizic benficiarii primari ai educației; desigur.
i) să solicite implicarea părinților/reprezentanților legali și a beneficiarilor primari în stabilirea disciplinelor opționale și să stabilească CDEOȘ în funcție de solicitările beneficiarilor primari;
De-abia aștept!
j) să se asigure că personalul didactic evaluează beneficiarii primari direct, corect şi transparent şi nu condiţionează această evaluare sau calitatea prestaţiei didactice la clasă de obţinerea oricărui tip de avantaje;
Și aici, aș dori multă transparență și chiar o reglementare a transparenței. Personal, aș avea multe de povestit despre note, notare, discuții cu profesorii (care n-au avut loc). Și, în general.
Sunt pe sărite prevederile, am pus accent pe cele despre care aș dori să știu ce se întâmplă DACĂ NU SUNT RESPECTATE, desigur.
Părinții/Reprezentanții legali:
a) asigură frecvenţa şcolară a beneficiarului primar în învăţământul obligatoriu şi ia măsuri pentru şcolarizarea acestuia până la finalizarea studiilor; – ce se întâmplă cu absenteismul prelungit, situațiile de risc sociale, dar și situațiile ne-sociale (copii care apar fictiv pentru a menține clase, în timp ce ei sunt prin străinătate) ? – aici e o buclă care are nevoie de asocierea dintre sistemul de înregistrare a CNP și SIIIR, pentru că ai și tu nevoie, ca stat, să știi pe unde sunt cetățenii tăi, să faci niște predicții de cohorte pe niște ani ca să poți stabili ce număr de elevi, clase, profesori, școli (clădiri) și pe unde etc. – mă rog, dacă chiar ai vrea să faci școli, spitale, din astea. De asemenea, ai nevoie să știi pe unde sunt elevii tăi, cumva toți copiii între 0 și 18 ani (cel puțin învățământul obligatoriu), pe unde învață, poți să le garantezi competențele și, prin urmare, angajabilitatea, poate trebuie să faci o politică educațională de recuperare și remediere, poate pur și simplu o statistică simplă, câți elevi învață în țară, câți în afară și în alte sisteme, dar în general, pentru elemente de predictibilitate și politici sociale și educaționale, ar cam trebui să știi ce e cu tinerii. În general, mă gândesc la copiii care nu vin la școală, dar sunt exploatați prin muncă sau exploatați și abuzați mai grav. Oare nu se întreabă nimeni dacă sunt la școală toți copiii țării acesteia și au, astfel, șanse mai mari de reușită în viață? Dar domnii și doamnele parlamentari/-e, știu ei ce e cu copiii din circumscripțiile de unde vor mâine-poimâine voturi? zic și eu…
d) ia legătura cu educatoarea/învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul preşcolar/ profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte, cel puţin o dată pe lună, pentru a cunoaşte evoluţia beneficiarului primar al educației;
părinți care nu vin la școală, la discuții, la consultații sau sunt ostili –
j) își exprimă acordul cu privire la acordarea serviciilor de consiliere școlară beneficiarului primar, în situațiile prevăzute de cadrul legal;
Oh, Doamne, dar ați văzut dvs. activități de consiliere de curând? Că eu am mulți copii, iar activitățile de consiliere… foarte puține spre deloc. Consiliere de carieră? Clasa a 6-a, a 7-a, a 8-a?
Deci eu îmi dau acordul, da, vă rog, activități de consiliere.
l) să asigure participarea informată a beneficiarului primar la orele de consiliere și orientare școlară; – cum ziceam, da, numai să fie.
m) să asigure ținuta decentă a copilului/elevului în unitatea de învățământ conform regulamentelor în vigoare. – de acord, evident. Desigur, trebuie definit decent, că la băieți cred că e mai simplu, dar la fete, chiar nu e simplu. Unghiile luuuuuuungi intră la ținută decentă? Discutabil, în orice caz. Știu că e ceva de groază cu discursul ”nu contează cum te îmbraci, totul e să vezi persoana dincolo de haine și demnitatea ei”, dar amintesc că multe companii definesc destul de clar ce înseamnă ținută de birou, ținută nonformală de vineri, există uniforme pentru diferite categorii profesionale, avem ceea ce se numește un cod vestimentar care definește aspecte specifice privind ținuta în diferite contexte și momente ale zilei. Deci da, există o definiție a decenței și mă bucur că apare așa ceva în acest contract.
Dragii de elevi, au și ei niște obligații:
– să vină la școală (singuri sau trimiși de părinți)
a) de a se pregăti la fiecare disciplină/înterval de cursuri/modul de studiu, de a dobândi competenţele şi de a-şi însuşi cunoştinţele prevăzute de programele şcolare;
b) de a frecventa cursurile, în cazul beneficiarilor primari din învăţământul de stat, particular şi confesional autorizat/acreditat;
c) de a se prezenta la cursuri şi la fiecare evaluare/sesiune de examene organizată de unitatea de învăţământ, în cazul beneficiarilor primari din învăţământul obligatoriu, înscrişi la cursuri cu frecvenţă redusă;
d) de a avea un comportament civilizat şi o ţinută decentă în unitatea de învăţământ;
i) de a nu utiliza telefoanele mobile sau orice alte echipamente de comunicații electronice în timpul orelor de curs, cu excepția echipamentelor pe care elevii cu CES sunt autorizați să le folosească, și cu excepția situațiilor în care acest lucru este solicitat de către cadrul didactic;
j) de a nu organiza/participa la acţiuni de protest altfel decât este prevăzut în Statutul elevului;
k) de a nu deţine/consuma/comercializa, în perimetrul unităţii de învăţământ, droguri, substanţe etnobotanice, băuturi alcoolice, ţigări;
l) de a nu introduce şi/sau a face uz, în perimetrul unităţii de învăţământ, de orice tipuri de arme sau alte produse pirotehnice, cum ar fi muniţie, petarde, pocnitori, brichete etc., precum şi sprayuri lacrimogene, paralizante sau altele asemenea care, prin acţiunea lor, pot afecta integritatea fizică şi psihică a beneficiarilor primari ai educaţiei şi a personalului unităţii de învăţământ;
m) de a nu poseda şi/sau difuza materiale care au un caracter obscen sau pornografic;
n) de a nu aduce jigniri şi de a nu manifesta agresivitate în limbaj şi în comportament faţă de colegi şi faţă de personalul unităţii de învăţământ sau de a leza în orice mod imaginea publică a acestora;
o) de a nu provoca/instiga/participa la acte de violenţă în unitatea de învăţământ şi în proximitatea acesteia;
p) de a nu părăsi incinta unității de învățământ în timpul pauzelor sau după începerea cursurilor fără avizul profesorului de serviciu sau al învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar/profesorului diriginte.
Minunat, de printat și lipit pe frigider, în camera copilului și pus screen saver la computer.
Acum să te ții, avem și răspundere contravențională:
V. Răspunderea contravențională
1. Nerespectarea obligațiilor de către benficiarul primar, prevăzute la cap. IV – Obligațiile părților, punctul 3, poate atrage răspunderea disciplinară a acestuia, prin aplicarea de sancțiuni, însoțite sau nu de scăderea notei/calificativului la purtare, cu respectarea prevederilor regulamentului de organizare și funcționare a unității de învățământ și a Statutului elevului.
2. Răspunderea pentru faptele beneficiarilor primari se exercită în conformitate cu prevederile Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cartea a V-a, titlul II, capitolul IV, secţiunile 3 şi 4, în măsura în care faptele nu sunt prevăzute în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
Sper că poliția are sedii pe lângă școli, ca să știm una și bună. Și oricum, prefer să aibă poliția sediu lângă școală, decât să aibă alții ”sedii”, dacă mă înțelegeți. Deci, chiar vă rog, toate legile statului să fie puse în aplicare.
Așadar, e frumos să scrii un contract educațional, e moral, e corect, așa ar trebui, să ne obligăm că facem lucruri și să le și facem.
Cine răspunde când nu sunt realizate? Care este mecanismul de avertizare și apoi de intervenție?
Cine se asigură că pune contractul în fapt? Dar dacă nu se pune?
Mă tem că este o formalitate, cu bune intenții.
Părinților panicarzi le recomand să citească, înainte de toate, iar cei care nu știu/nu pot, să roage un coleg, o rudă, un copil, ceva. Mă îndoiesc că o să vă ia cineva copiii, dragi părinți panicați. Nu statul vi-i crește, nici serviciile sociale. Tot la părinți cade greul, inclusiv cu partea pe care școala nu o face – din binemeritate pricini, că pacea e mai bună decât dreptatea. Pacea, respectiv pacea dintre nații, că banii se duc pe arme când ești la graniță cu războiul, și nu pe educație, chiar dacă avem dreptate să vrem.
Am citit și legile menționate în contract – în special 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Din nou spun, dacă școala și-ar face treaba responsabil, ca la carte… ca la contract, la fel, dacă părinții și-ar face treaba și dacă elevii, sub umbrela celor 2 contexte educaționale, familia și școala (nici nu îndrăznesc să menționez comunitatea locală, deși) ar fi suficient de guvernabili (a se citi, a nu sta numai sub influența social media și jocuri), cu siguranță am vedea rezultate în mai mult direcții:
– rezultate școlare mai bune
– atmosferă de studiu și calitatea interacțiunilor în școală mai bune
– claritatea rolurilor și a activităților ce decurg din aceste roluri
– predictibilitate mai mare cu privire la parcursul educațional al copiilor.
Nu doar aceste prevederi asigură succesul, sunt o mulțime de alte elemente de sistem, pe care cred că sistemul și le cunoaște și știe și de ce nu le poate asuma. Dar contractul educațional, în sine, poate aduce un pic mai multă normativitate într-un spațiu care s-a dovedit prea mult timp un loc de bătălie, mai mult decât un loc de învățare.
Ceea ce propun profesorilor este să discute și să lucreze cu elevii la un contract de învățare (learning contract), care este cu adevărat unul moral și este un factor care sprijină învățarea, prin angajamentul conștient, asumat, înțeles de ambele părți. E prima săptămână, puteți face asta.
