Închide
Conflictele din pauză
de Alis Marincia, profesoară de limba franceză, LLI Academy
Dincolo de predare, facilitarea învățării și comunicarea eficientă cu elevii, dar și cu părinții, una dintre celelalte sarcini importante ale cadrului didactic este ziua de serviciu și îndatoririle din timpul pauzelor.
Activitatea didactică este plină de provocări și de cele mai multe ori acestea transcend spațiul sălii de clasă. Profesorul nu are doar rolul de a furniza informații într-un cadru educațional folosind metode didactice eficiente, ci și acela de a superviza interacțiunile dintre elevi în timpul pauzelor.
Sub privirile profesorilor, elevii își construiesc relații sociale sănătoase , învață cum să gestioneze situații dintre cele mai diverse, cum si când să pună limite, când sa se retragă, când să strige, când să tacă.
Iar acest lucru nu poate fi posibil decât prin prezența constantă a profesorului printre elevi, observarea dinamicii din grupuri și intervenția punctuală atunci când este cazul. Pentru că dincolo de toate trebuie să le lăsăm spațiu elevilor să crească, iar intervenția unui adult la fiecare interacțiune mai aprinsă poate afecta semnificativ autonomia elevului în gestionarea situațiilor asemănătoare în viitor. Deci, da! Îi lăsăm să se certe, dar intervenim când observăm ca elevii nu reușesc să ajungă la un acord.
Copiii acționează din instinct, și tocmai de aceea stă în puterea noastră, a adulților, să le oferim modele corecte de interacțiune socială, de rezolvare a conflictelor, cu tact și răbdare.
Cum intervenim fără să ne asumăm rolul de judecător suprem care vine cu tonul ridicat și prezintă sentința?
Când profesorul devine o prezență constantă printre elevi are toate șansele să își creeze o imagine corectă a grupului de elevi și să interacționeze cu elevii la un alt nivel, îndepărtând astfel etichetele ce se atribuie elevilor care vin să anunțe când ceva se întâmplă în clasă. Cu siguranță îi cunoașteți pe ,, pârâciosul”, ,,plângăciosul”, ,,sifonarul”, ,,smiorcăitul” etc.
Astfel că profesorul nu mai intervine dintr-un cadru separat, inconștient de ceea ce a avut loc, ci devine martor direct al interacțiunilor, un mediator între copii.
Iar rolul mediatorului este de a arbitra corect situațiile apărute, departe de etichetări și învinovățiri, asigurând astfel un climat favorabil creșterii și evoluției copiilor printr-un model de gestionare eficientă care să ajute totodată și la integrarea sănătoasă a metodelor de reconciliere în cazul conflictelor ce inevitabil apar între copii.
E greu uneori să fim acolo, știu. Este greu și să ne ținem la distanță când observăm dinamici defectuoase între ei. Este greu să ne temperăm uneori tonul, alteori judecățile, înainte de a vorbi. Este greu și pentru profesor. Doar că greul acesta exersat ne construiește pe noi, cadrele didactice, ne pune acea etichetă mult dorită de ,,bun pedagog” și ne aduce mai aproape de cel ce reprezintă referința în actul educațional : elevul.
