Concurs pentru directorii de școli

de Marcel Bartic, profesor concursuri

A venit primăvara. Floricelele au apărut pe câmpii, pomii au înverzit, păsărelele au prins a ciripi iar directorii de școli au aflat că trebuie să dea concurs dacă mai vor să rămână în funcție. Imediat după anunț, s-au înregistrat mai multe cazuri de leșin și a crescut brusc cererea de odicolon. Telefoane peste telefoane la șeful de partid, domne, da’ cum ne-a fost vorba, ce înseamnă asta, abia a învățat secretara cum îmi place cafeluța.

Am zis ceva de partid? Vai de mine. Mi-a scăpat. Nu, nici prin cap nu mi-ar trece să spun că funcția de director a fost, de-a lungul anilor, politizată până în măduva oaselor și că prin multe birouri manageriale sunt persoane mai potrivite pentru activitățile agricole și comerțul cu pătrunjel. Că, uneori, au fost destituiți oameni competenți și apreciați de toată lumea pentru a face loc vreunui neica nimeni, al cărui merit era acela de a avea susținere politică. Doamne ferește, doar nu mă bănuiți de asemenea răutăți.

Ideea de concurs pentru funcțiile de conducere ale școlilor nu e nouă. S-au mai dat concursuri. Unii le-au luat, pe merit, și au demonstrat că sunt capabili de un managament educațional performant și curajos. Știu directori care au reușit să atragă fonduri, să modernizeze infrastructura școlară și să se implice în tot felul de proiecte care să dea o identitate școlii. Au știut cum să-și stimuleze profesorii pentru a crește calitatea actului educațional și rezultatele la examenele naționale. Știu directori care nu s-au lăsat intimidați de politrucii de prin administrațiile locale și au apărat interesele școlilor pe care le reprezentau indiferent de presiunile la care au fost supuși. Așa cum știu și directori pentru care acordul dintre subiect și predicat rămâne încă o enigmă, iar singura preocupare prin școală e cum să-și etaleze cocul prin consiliile profesorale. Genul ăla de șefi care plimbă câte o hârtie toată ziua, niciodată n-au timp pentru nimic  și sunt surmenați maxim. Îi privești și te întrebi cum mama lu’ proces verbal au ajuns ăștia directori. Și nu doar că au ajuns dar cum cum rezistă acolo de atâția ani.

Ia să vă dau eu o explicație.

CNEME.

V-am blocat un pic, este? Probabil că mulți dintre dumneavoastră nici nu știți ce e aia. CNEME este Corpul Național de Experți în Management Educațional și era, până nu demult, o condiție esențială pentru a ocupa o funcție de director. Cum ajungi să faci parte din această ilustră categorie de  specialiști? Foarte simplu. Îți faci un dosar zdravăn cu toate gradele, cursurile, cercurile pedagogice, experiența managerială și-l trimiți la inspectorat. Anual, se fac cam vreo două sesiuni de înscriere în CNEME. O comisie îți evaluează dosarul și, în funcție de punctaj, esti admis sau respins. Odată admis, ești eligibil pentru o funcție de conducere. Bun, și care-i problema, o să mă întrebați. Nici o problemă, CNEME ăsta, săracul, n-are nici o vină. Foarte bine că s-a găsit o modalitate prin care se triază un pic aspiranții la funcțiile din școală. Sunt directori și inspectori care își merită fiecare punctuleț din fișa aia de evaluare. CNEME există de pe când era Funeriu ministru și a fost un pas important în depolitizarea funcțiilor de conducere din învățământ. Problema este că, între timp, băieții deștepți din educație au învățat cum să se adapteze acestei proceduri. Iar punctul slab e dosarul. Da. Dosarul. Dosarul cu șină. Pentru unii, este portița prin care, cu oleacă de sprijin politic, pot accede fără probleme la cârma școlii. Vreți să știți cum se face un dosar dintr-ăsta? Strângi hârtii. Tot ce prinzi. Te bagi membru prin toate comisiile posibile și imposibile, treci certificate de participare, iei adeverințe de participare și că ai fost în fiecare duminică la slujbă, și-ți faci o cărămidă groasă de documente care-ți atestă competența. Poți să fii un agramat sinistru, un incompetent fără nici o abilitate managerială, șpăgar sau vreun habarnist notoriu, dacă ți-ai făcut “dosarul”, poți fi director fără probleme.

Păi cum, ăștia nu dau și ei concurs? Nu-l pică? Nu-I triază în felul ăsta?

Nu. Pentru că există o chichiță care se cheamă detașare în interesul învățământului. Dacă în școala cu pricina nu mai e careva care să aibă CNEME, tot respectivul va fi numit director. Prin delegație. Pe un an de zile. Chiar dacă a picat concursul.  Activitatea îi este evaluată de Inspectoratul Școlar, care nu are de ce să-și aprindă paie în cap dând calificativele pe bune, așa că, an de an, în biroul directorial rămân aceiași incompetenți cu ifose de mari specialiști.

Ei, pare-se că anunțul cu concursul din 27 iulie vine cu o noutate pe care nu a sesizat-o nimeni. CNEME nu mai este o condiție pentru a candida la funcția de director. Asta înseamnă că oricine din școală poate da concurs. Sigur, mai rămân de discutat niște lucruri. În ce anume va consta concursul. Că, dacă întrebările încep cu “ce culoare are carnetul dumneavoastră de partid ”, geaba ne mai zbatem aicea.

Varianta ideală ar fi ca acest concurs să valideze abilități și competențe manageriale concrete. Care au legătură direct cu viața școlii, cu ethosul ei, cu situații reale în care e nevoie de competență și profesionalism. Abilități de comunicare, de leadership, deschidere pentru inovație, noile tehnologii în educație, scriere de proiecte, atragere de fonduri, managamentul conflictelor și aș mai putea face o listă întreagă. Ar fi minunat, de asemenea, ca directorul să fie unul dintre profesorii școlii. Recunoscut și apreciat de colegi, colegi și părinți. Știu, sunt situații în care nu ai pe cine pune în funcția de director și trebuie să aduci pe cineva din altă parte. Cum a menționat și ministrul Cîmpeanu, există posibilitatea ca un candidat care ia nota zece la concurs să-și aleagă școala pe care vrea să o managerieze. Nu cred că va funcționa. Ai nevoie de cineva care să știe nevoile școlii, să cunoască oamenii de acolo, să-și tragă rădăcinile din istoricul locului.

Finalmente, marea provocare va fi aceea de a-i face pe cei care ocupă funcția de director să nu mai răspundă la comenzi de partid. Treaba lor acolo e să aibă grijă de elevii și profesorii din școală nu să aducă osanale organizației politice din care face parte.

Să ținem politica departe de școală.

Cu asta ar trebui să începem.

concursuri concursuri concursuri concursuri concursuri concursuri concursuri