Complexul „Professor Higgins” în programa de Limbă și Literatură Română (de-a IX-a)

de Gabi Bartic, CEO Brio

În ultimele zile, tot citesc universitari care apără noua programă de română ca și cum aceasta ar fi predată unor filologi în miniatură. Cărora le lipsește rigoarea, simțul cronologic — și care acum, în sfârșit, ar fi „prinși” și salvați cu o programă ce promite ordinea istorică a părinților, moșilor și strămoșilor literaturii noastre.

 

Ca și cum elevii de 15 ani ar fi doar niște Elize Doolittle care așteaptă un Profesor Higgins luminat să le modeleze mintea.
Realitatea din școlile românești nu arată însă deloc ca un musical.

 

Copiii noștri nu sunt „neșlefuiți”.
Sunt copii care au trecut (ei și părinții lor) prin ani de:
– „nu contează ce crezi tu, contează ce trebuie să crezi”
– examene care validează doar reproducerea
– ore în care interpretarea personală e „greșită”
– profesori formați tot în paradigma „spune ca la carte”
– familii și contexte sociale care nu au nimic de-a face cu elanul intelectual imaginat în programe.

 

Universitarii care scriu și validează programele de preuniversitar par uneori să vorbească despre elevi care seamănă mai mult cu propria lor versiune de la 15 ani. Nu cu elevii reali din școli.
Cu atât mai puțin cu elevii din liceele slabe, tehnologice, vocaționale, greu încercate inclusiv din perspectiva profesorilor care predau literatura acolo.
Și mai e ceva: oare oamenii aceștia au înțeles ce înseamnă analfabetismul funcțional la 15 ani, cel despre care vorbește PISA?
Nu e incapacitatea de a sintetiza o frază din Toamna Patriarhului.
E incapacitatea de a găsi sensul într-un text scurt, simplu și clar (pun mai jos o poză color cu un item „greu” din PISA).

Deci nu lectura „neașezată cronologic” e problema.
Problema e că mulți dintre copiii noștri nu au obișnuința — și nici instrumentele — de a extrage sensul din cinci rânduri clare.
Revin.
Aș vrea sincer să-i văd pe acești Profesori Higgins moderni operând acte „transformatoare” în clasele unde un copil nu poate rezuma cinci rânduri după ce i le citești cu voce tare.

 

Elevii nu sunt personaje de operetă.
Nu sunt figuri de stil.
Sunt copii adevărați — cu dificultăți reale, cu istorii reale, cu nevoi reale.
Și meritau o programă care să pornească de la ei și care să nu se uite la ei „de sus”.
N-aveau nevoie de fantezii nerealiste ale unora despre ei.
cu muzică. previzibil(ă).

professor higgings professor higgings

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.