16 septembrie 1884: Cocaina, folosită ca anestezic

Cocaina a fost utilizată ca anestezic local pentru a imobiliza ochiul unui pacient de către Carl Koller. Succesul său a fost început6ul unei perioade în chirurgie în care cocaina a fost utilizată ca anestezic nu doar pentru operațiile oftalmologice, ci și pentru nas, gât sau în stomatologie.

Cocaina este alcaloidul principal din frunzele de Erythroxylon coca, arbust originar din America de Sud (Muntii Anzi), zonele subtropicala si tropicala.

Koller, un oftalmolog american de origine cehă, a avut această idee atunci când a observat că substanța are un efect de amorțire asupra limbii. A făcut multe experimente pe animale înainte de a o utiliza în operațiile pe oameni. Cocaina a fost izolată chimic în 1859 și sintetizată în 1885. Mai târziu s-a descoperit că, atunci când este folosită în dozaje mari și în mod repetat, cauzează eroziunea epiteliului corneal. Prin urmare, a fost înlocuită cu anestezice mai puțin toxice, precum tetracaină sau proparacaină.

Printre cei care avansaseră ideea utilizării cocainei în medicină a fost și Sigmund Freud, bun prieten cu Koller. El nu a ajuns, însă, să își documenteze complet ideea, astfel încât oftalmologul Koller a devenit primul care a folosit-o în chirurgie.

Nicolae Racoviceanu-Pitești (1860–1942) a fost primul român care a folosit cocaina pentru analgezie intratecală. Au apărut apoi alți anestezici derivați de cocaina precum eucaina (1900), amilocaina (1904), procaina (1905) sau lidocaina (1943).

 

Citește și

15 septembrie 1885: Zaharina este patentată