fbpx

Ciprian Mihali (Partidul REPER): Propun două zile de dezbatere veritabilă privind soarta învățământului din România

Conf. univ. dr. Ciprian Mihali, membru în Partidul REPER,  anunță un eveniment denumit Maratonul Educației, în cadrul căruia propune ”două zile de dezbatere veritabilă privind soarta învățământului din România”.

Anunțul făcut de conf. univ. Ciprian Mihali:

Alături de câțiva prieteni, sunt inițiatorul Maratonului Educației din 23-24 august, când propunem întregii societăți două zile de dezbatere veritabilă privind soarta învățământului din România. Facem asta sub umbrela mai largă a partidului REPER, ca răspuns la contextul complet pervertit de către ministrul Sorin Cîmpeanu, care a propus proiectele de legi în plină vacanță, pentru o durată jignitor de scurtă de consultare și care a organizat pseudo-dezbateri doar în mediile foarte controlate politic și instituțional.

Am lansat această inițiativă în dubla mea calitate din această perioadă: aceea de profesor si intelectual public, cu o vechime de fix treizeci de ani în universitate, dar și din mai noua mea calitate de membru al partidului REPER.

Am făcut pasul înspre politică motivat tocmai de fapte și evenimente precum acest proces de consultare publică din jurul unor proiecte pe care nimeni, cu excepția prietenilor și subordonaților ministrului, nu le-a evaluat pozitiv. Și l-am făcut, pentru că mai toate vocile critice din societate au convingerea (și resemnarea) că vocile lor nu vor conta: ele nu contează acum, în dezbaterea despre educație, așa cum nu au contat nici când a fost vorba de justiție: Colectiv, 10 August, legile justiției sunt doar trei exemple prin care puterea politică din România și-a batjocorit cetățenii și continuă să o facă imperturbabil.

Și mi se pare tot mai evident că la aceste derive ale puterii nu se poate răspunde doar civic sau profesional. Că nu sunt de ajuns petițiile, protestele în stradă sau analizele experților. Peste toate acestea, puterea PSD-PNL-UDMR trece fâlfâind în survol, fără măcar să le privească.

Sunt treizeci de ani de când nu am încetat să sper, crezând că vocile oamenilor cinstiți din această țară vor ajunge la un moment dat să conteze. Și de fiecare dată, aceste voci au fost ignorate, fiind înlocuite de interesele politice, financiare, mediatice sau securistice ale diferitelor oligarhii. Ne-am dat cei mai frumoși ani din viață în schimbul acestor speranțe, dar de fiecare dată ele au fost manipulate și transformate în capital electoral de oportuniști fără scrupule.

Azi e rândul oligarhiei din educație să încerce să se înșurubeze definitiv peste resursele financiare și simbolice ale școlii românești și să ofere imunitate absolută hoților și fraudatorilor. Iar reacția societății civile e din nou prea slabă pentru a fi luată în considerare. Tăvălugul rețelelor de putere și de interese, consolidate recent, va trece și peste aceste reacții la galop.

De aceea, ultimul loc în care mi-a rămas să-mi mai pun speranța și energia este politica însăși. Merg dinspre universitate înspre politică și nu invers. Nu caut avantaje simbolice, zeci de titluri Honoris Causa de la prieteni sau privilegii instituționale. Sunt ok cu ce am. Voi duce ce știu dinspre experiența de profesor și cercetător înspre politică și nu invers, încercând să ofer alături de cei care îmi împărtășesc principiile câteva balize de integritate și bune practici în viața publică.

Nu știu dacă voi reuși. Ce e sigur e că nu voi reuși singur și nu voi reuși dacă alții ca mine (și sunt mulți în România), nu vor pune și ei umărul să scoatem căruța asta din șanț. Pentru că, până la urmă, nu este vorba despre ce ne iese nouă din asta, ci despre ce fel de țară lăsăm moștenire copiilor noștri. Dacă ne uităm în jur, ne place ce vedem? Sau mai bine nu lăsăm nimic și ne cărăm cu toții?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.