Cine trebuie să facă educație sexuală: statul sau părinții? Ce a decis Curtea Constituțională din Germania

Adriana Radu, fondatoarea proiectului Sexul vs. Barza, prezintă soluția prin care Curtea Constituțională Federală din Germania a rezolvat dilema implicării statului în educația sexuală a copiilor, încă din anii 70. Adriana Radu aduce în discuție și o decizie pe o speță din același domeniu, luată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Cu acordul autoarei, preluăm postarea, integral:

Președintele Klaus Iohannis a contestat la Curtea Constituțională legea prin care educația sexuală poate fi predată doar cu acordul părinților. Hai să vă spun ce verdict a dat Curtea Constituţională Federală a Germaniei în 1977, confruntată cu aceeași întrebare: Cine are dreptul să facă educație sexuală copiilor – părinții sau școala?

„Educaţia sexuală individuală ţine în primă linie de dreptului la educaţie natural al părinţilor (…); totuşi statul este îndreptăţit, prin datoria sa de-a asigura educaţia (…), să organizeze educaţie sexuală în şcoală” (§ 1 Urteils der BVerFG din 21.12.1977).

Curtea Germană recunoștea atât drepturile în educație ale părinţilor, cât şi al statutului şi trecea astfel mai departe introducerea educaţie sexuale în şcoli. În practică asta însemna: educația sexuală se face în școală și nu poți ca părinte să îl privezi pe copil de această educație nelăsându-l la orele de educație sexuală, și în același timp că școala se obligă să te informeze pe tine, ca părinte, despre tot ceea ce va afla copilul tău la educație sexuală – adică ședință informativă cu părinții înainte de ora respectivă.

Să revenim la noi. Copiii nu pleacă pe picior egal de-acasă. Împinşi de părinţi, unii ştiu la 6 ani să citească. Neajutaţi de părinţi, la 10 ani alţii nu ştiu nici să citească ceasul. La modul ideal, şcoala e acolo să egalizeze astfel de discrepanţe. Pentru că rolul educaţiei publice este de a da copiilor şanse egale de a se descurca în această lume, cu toată complexitatea ei.

Statul îşi asumă un rolul în educaţia copiilor. Mai mult, a merge la şcoală e obligatoriu prin lege. Când, în schimb, grupuri de părinţi spun că nu vor educaţie sexuală în şcoli, asta vine într-un clash cu obligativitatea actului educativ, care ar trebui să fie acelaşi pentru toată lumea, indiferent de părerea părinţilor sau de convingerile lor religioase. Pe lângă asta, fiindcă educaţia sexuală este parte a educaţiei pentru sănătate, se poate argumenta că privarea de educaţie sexuală pune în pericol sănătatea reproductivă şi sexuală a copiiilor.

Cum ziceam, educaţia sexuală este obligatorie în şcoală în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană. Asta pentru că, în aceste ţări, aceste dezbateri despre familie vs stat au avut deja loc în spaţiul public pe vremea când părinţii noştri ratau revoluţia sexuală sub regimul comunist.

Acum câţiva ani a existat în Germania un nou caz care s-a judecat la Curtea Constituţională Federală a Germaniei. Spun povestea aşa cum ea e explicată în acest document al librăriei Parlamentului European*. Familia Dojan a refuzat să-şi trimită copilul la ora de educaţie sexuală din motive religioase şi a primit amenzi. Curtea a respins procesul familiei, argumentând faptul că scutirea de la ora de educaţie sexuală nu poate fi justificată, şi că programul de educaţie sexuală despre care era vorba mergea în linie cu scopul de-a asigura sănătatea sexuală a copiilor. Ajutaţi de activişti religioşi, părinţii mers mai departe cu cazul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În 2011, aceasta a decis drept inadmisibil procesul familiei Dojan împotriva statului german şi a validat decizia luată de Curtea Constituţională Federală din Germania.

Despre Adriana Radu

 A studiat să devină profesoară în Lyon, Franța. A absolvit un Master în Sănătate Publică la Facultatea de Medicină Charité Berlin. În 2013 a fondat SEXUL vs BARZA, prima platformă video online de educație sexuală din România.