de Oana Dobre-Dimofte, fondator Educație Privată
N-am auzit pe nimeni la televizor să vorbească despre asta. Poate nu i s-a părut nimănui important Așa că o să vorbesc eu aici. Mie mi se pare important. Foarte important.
Ce căuta Alexandra în mașina celui care a ucis-o? Făcea autostopul. De ce făcea autostopul Alexandra? Pentru că venea de la Dobrosloveni la Caracal. Ce făcea Alexandra la Caracal? Fusese la meditații.
Alexandra făcea autostopul pentru că multe dintre rutele interjudețene au fost desființate. Nu avea cum să ajungă altfel la profesorul cu care se pregătea pentru un viitor pe care nu știa că nu va mai apuca să îl trăiască.
Alexandra mergea la meditații în Caracal pentru că în satul ei nu găsise un profesor pe care să se bazeze că o va ajuta să ia bacalaureatul cu nota pe care o visa.
Alexandra trebuia să facă meditații pentru că sistemul românesc de Educație nu i-a oferit în școală ceea ce îi trebuia.
Așa că a apelat la meditații. Și la autostop. Și în mașina celui care a ucis-o.
Un om a ucis-o pe Alexandra. Societatea și politica ultimilor 30 de ani i-au creat acelui om toate condițiile ca să o omoare pe Alexandra. El doar a venit și a luat. O viață.
Câte sute de mii de posibile Alexandre mai avem în România?
Un posibil răspuns îl oferă chiar Ministerul Educației. Peste 65% dintre elevii României trăiesc în mediul rural. În foarte multe locuri, fără acces la transport public. În și mai multe locuri, fără acces la educație de calitate. Pe puțini dintre ei îi cheamă Alexandra. Dar pot deveni Alexandre oricând.