


Cine a fost Radu Gyr
de Ileana Cornea, doctorandă la Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea De Istorie Si Filozofie
Nu cred că se pune problema cât de talentat a fost Radu Gyr. Cred că aici e mai degrabă vorba de o chestiune de gust. Eu personal nu-i gust poeziile. Dar nu le gust nici pe ale lui Goga, încă de pe vremea când nu știam despre apucăturile lui antisemite, dar de când, din cauza lui și a nenorocirii ăleia sămănătoriste, numite Plugarii, am ratat secția de mate-fizică a liceului Lazăr cu 15 sutimi, bulversându-mi și familia și profesorii cu o notă de 7 și ceva la o materie la care eram olimpică, în timp ce la matematica pe care nu păream s-o iubesc la fel de tare luam 9 și ceva. Așadar, n-o să mă apuc să fac aici analiza poeziei lui Gyr. Stilul ăsta patriotard propagandistic îmi este profund străin.
Pe de altă parte, mă gândesc că n-ar strica să nu ne pierdem simțul măsurii și să nu-l punem chiar în contrapartidă cu Eminescu (care a avut, desigur, și el o poziție destul de discutabilă în plan politic, limitându-se însă la niște articole, dar fără să aibă funcții în stat și fără să aibă implicări concrete în grupări criminale).
Dar, până la urmă, nici asta nu este problema. Problema este că bag de seamă că se ignoră poziția de autoritate a lui Radu Gyr. Așa că mă gândesc că poate ar fi bine să știm că:
1. A fost nu numai legionar, ci chiar comandant legionar (șef de cuib).
2. A fost autorul imnului legionar „Sfântă tinerețe legionară” și al altor cântece legionare.
3. A fost unul dintre ideologii mișcării, alături de Nichifor Crainic.
4. A fost directorul teatrelor în timpul statului național legionar (septembrie 1940- ianuarie 1941), perioadă în care a dispus cu multă energie excluderea tuturor actorilor evrei din teatrele românești. Pe această speță, a avut un diferend cu Liviu Rebreanu care refuză s-o concedieze pe Leny Caler, în ciuda presiunilor lui Gyr. Tot Rebreanu este cel la insistențele căruia este deschis Teatrul Barașeum, unde vor fi comasați toți actorii evrei. Teatrul se înființează, într-adevăr, în timpul directoratului lui Gyr, dar își începe activitatea de-abia după înfrângerea Rebeliunii legionare și după încetarea mandatului lui Gyr, adică din martie 1941. Deși un fenomen unic în Europa, în condițiile date, Barașeum este un teatru în care libertatea de expresie și cea de mișcare sunt limitate (nu se puteau juca decât piese în limba română și cenzurate, în prealabil, iar actorii evrei nu aveau voie să părăsească Bucureștiul, așadar, nu aveau altă opțiune). Astfel, prin felul în care a fost acceptat de către autoritățile române ale epocii, teatrul evreiesc al acelei perioade rămâne o formă de expresie a discriminării rasiale și de ghetoizare a artiștilor evrei.
5. A participat activ la Rebeliunea legionară, fiind ulterior închis de Antonescu din acest motiv. Pe fondul masacrelor din timpul Rebeliunii, a ținut un discurs în balconul Teatrului Național, încurajând atacurile.
Așadar, atunci când vorbim despre Radu Gyr și suntem tentați să facem tot felul de comparații, e bine să avem aceste lucruri în minte. Poezia lui, dedicată unei mișcări criminale. Implicarea lui în această mișcare. Funcția deținută în statul român, din care a participat activ la abuzuri discriminatorii împotriva unei minorități. Și, nu în ultimul rând, implicarea lui neechivocă într-o manifestare care s-a soldat cu moartea violentă și prin mijloace de o barbarie ieșită din comun a unor civili nevinovați, cetățeni ai statului din a cărui conducere făcea parte. Aceste elemente, adunate laolaltă, fac ca situația lui să fie una particulară în rândul poeților cu înclinații politice extremiste din țară.
Textul a fost publicat inițial pe pagina de Facebook a autoarei și a fost preluat cu acordul acesteia