Închide
Odată cu apropierea datei de începere a anului școlar, părinții încep din nou să se organizeze pentru a strânge bani cu scopul de a renova sălile de clasă în care vor învăța copiii lor. Jurnalista Oana Despa a publicat pe pagina sa de Facebook un screenshot cu un mesaj de pe un grup de Whats’App în care părinții unor elevi dintr-o școală bucureșteană propun suma de 200 de lei/elev. Din totalul estimat de 6000 de lei, sala de clasă ar urma să fie dotată inclusiv cu parchet și perdele noi.
Din mesajul respectiv reiese că directoarea școlii respective este la curent cu inițiativa, părintele precizând că a obținut promisiunea că acea clasă va avea asigurată sala renovată pe tot parcursul ciclului școlar.
”Cu ce se mai ocupa părinții înainte de începerea anului școlar. Nu vă pot spune școala, că am promis confidențialitatea sursei. Dar e din București”, precizează Oana Despa.
De observat că din mesajul părintelui nu e clar dacă și în ce fel acești bani vor fi fiscalizați și înregistrați în contabilitatea școlii.
Radu Szekely: ”O abatere disciplinară care ar trebui sancționată, nicidecum trecută cu vederea”
Expertul Radu Szekely, fost consilier al ministrului Educației, afirmă că această practică este în afara legii. Invitat de Educație Privată să comenteze situația, Szekely a declarat:
”Conform art 181 alin 3 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar ROFUIP este interzisă şi constituie abatere disciplinară implicarea copiilor/elevilor sau a personalului din unitatea de învăţământ în strângerea şi /sau gestionarea fondurilor.
În consecință, faptul că un cadru didactic solicită sau propune strângerea de fonduri pentru renovarea clasei sau distribuie informații despre o campanie de strângere de fonduri în acest sens reprezintă o abatere disciplinară care ar trebui sancționată, nicidecum trecută cu vederea.
Se invocă de multe ori în aceste situații alineatul 1 al aceluiași articol 181 conform căruia comitetul de părinţi poate decide să susţină, inclusiv financiar prin asociaţia de părinți cu personalitate juridică, cu respectarea prevederilor legale în domeniul financiar, întreținerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a clasei. Însă sunt rare cazurile când aceste comitete de părinți sunt într-adevăr înregistrate în Registrul Național ONG sau au personalitate juridică, deci lipsește transparența circuitului financiar. Mai mult, chiar dacă există această formă de organizare legală, tot nu este permisă implicarea cadrelor didactice în strângerea sau gestionarea acestor fonduri, deci orice intenție de a influența potențiali donatori constituie abatere.
Am auzit și de cazuri foarte grave, când o învățătoare, de exemplu, strânge ea însăși printr-o asociație pe care o conduce fonduri de dotare a clasei prin dirijarea, de către părinți, a 2% din impozitul pe venit către această asociație. Pe lângă încălcarea prevederilor alineatului mai sus menționat, învățătoarele cu o „reputație bună” în localitate încep să strângă aceste fonduri de la părinți ai căror copii ar urmă să înceapă școala în anii următori în clasa învățătoarelor respective.
Este vorba, de fapt, despre o colectare anticipată de fonduri, pe baza unei promisiuni că, la un moment viitor, copilul va fi înscris garantat în clasa învățătoarei respective. Toate aceste mecanisme sunt contrare atât ROFUIP, constituind abatere, cât și principiilor care guvernează învățământul preuniversitar din România, în speță principiului echității și al asigurării egalității de șanse. Nu este corect și moral, și nici legal, ca un cadru didactic din sistemul de învățământ de stat să solicite bani pentru dotări materiale, punând astfel direct sau indirect presiuni financiare mari asupra unor familii.
Cu atât mai lipsit de moralitate mi se pare acest act atunci când presiunea se reflecta asupra copiilor, prin identificarea sau stigmatizarea celor ai căror părinți nu au „cotizat”.
Ca o opinie personală, aceste presiuni asupra părinților de a strânge bani pentru diverse dotări nu sunt neapărat în interesul superior al copilului, ci reprezintă mai degrabă o expresie a competiției dintre cadrele didactice care vor să arate, fiecare, că are cea mai frumoasă clasă, cei mai frumoși pereți, cele mai noi planșe, etc.
Am asistat și la un caz în care o învățătoare își dotase clasa cu echipamente și materiale didactice moderne în valoare de aproape 8,000 de euro, dar ținea clasa sub cheie, refuzând accesul oricăror altor cadre didactice sau copii la acele materiale. Acest exemplu, deși poate nu este tipic, este emblematic pentru starea de concurență și competiție dintre cadrele didactice din majoritatea unităților de învățământ, stare care duce, de fapt, la crearea artificială a unor inechități între copiii din aceeași scoală.
Ar trebui, de fapt, modificate prevederile art 181 din ROFUIP astfel încât să facă referire la baza materială a școlii, nu a clasei – adică aceste asociații de părinți să poată contribui financiar sau în natură la nevoile identificate la nivel de scoală, prin consiliul de administrație, și nu individual, pe clasă. S-ar elimina astfel falsa concurență între clase și între cadrele didactice care le conduc și s-ar pune un accent real pe dezvoltarea bazei materiale a școlii în beneficiul tuturor copiilor, într-un mod mai echitabil. Dar și în acest caz ar trebui sa rămână interzisă strângerea de fonduri de la părinți prin implicarea personalului din învățământ.
