Închide
de Liviu Ardelean Charlie Kirk a fost ucis de cultura urii pe care a susținut-o
Moartea lui Charlie Kirk este deja folosită ca instrument politic. Este prezentat ca tată iubitor, „apărător al vieții”, un martir. Mesajele care îl glorifică și fac apel la emoții sunt promovate chiar și de pagini „creștine” din România. Atât de repede se răspândește propaganda care încearcă să falsifice adevărul.
Se vorbește despre „curajul” lui de a apăra valorile pro-viață, dar, în realitate, discursul său era despre controlul asupra femeilor, pledoarie pentru arme și folosirea religiei ca pretext pentru impunerea unei agende politice distructive. Charlie Kirk nu este un simbol al compasiunii, ci al urii.
Decesul lui este o tragedie, desigur. Niciun om nu merită să fie ucis. Pierderea lui este dureroasă pentru familie și apropiați. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-i ștergem trecutul. Și cu atât mai puțin să-l martirizăm.
Declarațiile lui erau lipsite de umanitate. Kirk nu a ezitat să ironizeze victimele împușcăturilor în masă, să minimalizeze traumele familiilor distruse de arme și să prezinte suferința ca un preț acceptabil pentru „libertate”. Când erau uciși copii în școli, Kirk apărea la televiziuni nu pentru a cere soluții, ci pentru a bloca orice discuție reală despre arme. Aceasta este moștenirea lui.
A-l picta acum ca pe un apărător al demnității umane este profund greșit și fals. Demnitatea umană nu înseamnă să-ți înarmezi societatea până în dinți. Nu înseamnă să dezumanizezi adversarii politici. Nu înseamnă să predici iubirea creștină, dar să trăiești din discursuri care seamănă ură.
Nu, nu ura împotriva „valorilor pro-viață” l-a ucis pe Charlie Kirk, așa cum spun propagandiștii, ci exact cultura pe care el a susținut-o zi de zi: cultura înarmării, a violenței și a radicalizării politice.
Este firesc ca familia să-l plângă. Dar să fie transformat în sfânt este exagerat, nedrept și periculos. În spatele chipului de „soț și tată” se afla un om care a ales să-și construiască gloria pe lipsa de empatie și manipulare. A cultivat logica „noi contra ei” și i-a transformat pe adversarii politici în inamici ai națiunii. A folosit influența pe care o avea pentru a diviza societatea.
Genul acesta de discurs — pe care îl vedem și la unii dintre politicienii români — nu a adus nimic bun, iar ceea ce lasă în urmă Kirk este o societate și mai fragmentată.