Închide
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică vorbește, într-un raport despre testele PISA, și despre salarizarea profesorilor pe bază de performanță.
Profesorul Constantin Lomaca, şeful Departamentului de Ştiinţă la Franconian International School din Germania, a tradus, pentru platforma Teleskop, punctul de vedere al OECD în legătură cu acest subiect.
Ideea ca profesorii să fie salarizați pe bază de performanțe a fost susținută în spațiul public de mai mulți oficiali, inclusiv de premierul Marcel Ciolacu.
Cu acordul platformei Teleskop, prezentăm fragmente din traducerea raportului OCDE realizată de profesorul Constantin Lomaca:
„PISA a stabilit de mult timp că sistemele de învățământ cu performanțe ridicate tind să își plătească mai bine profesorii. De asemenea, acestea acordă adesea prioritate calității predării în fața altor opțiuni, inclusiv a numărului de elevi din clasă. Dar, în actualul climat bugetar, este posibil ca plata mai mare a tuturor să nu fie o alternativă viabilă. Astfel, multe țări direcționează acum creșterile salariale către școlile cu nevoi speciale sau cu deficit de cadre didactice sau au dezvoltat o mai mare flexibilitate locală în ceea ce privește sistemele de salarizare. Unele țări au reacționat cu sisteme de salarizare individuală. Dar este recunoașterea și recompensarea performanțelor didactice prin intermediul salariilor o modalitate eficientă de a stimula îmbunătățirea predării-învățării?
Remunerarea bazată pe performanță implică recompensarea a altceva decât acreditările și anii de experiență, care s-au dovedit a fi indicatori slabi ai eficienței cadrelor didactice. Cei care se pronunță în favoarea remunerării în funcție de performanță spun că este mai corect să se recompenseze profesorii care au performanțe bune decât să se plătească în mod egal toate cadrele didactice. De asemenea, ei remarcă faptul că remunerarea bazată pe performanță îi motivează pe profesori și că o legătură mai clară între cheltuielile cu școlile și rezultatele obținute creează sprijin public. Cei care se opun remunerării în funcție de performanțe susțin că evaluările corecte și exacte sunt dificil de realizat deoarece performanțele nu pot fi determinate în mod obiectiv, cooperarea între profesori este redusă sau predarea se concentrează în mod îngust pe criteriile utilizate. Nu a ajutat faptul că analizele empirice ale efectelor remunerării în funcție de performanțe au fost, în general, neconcludente. Aceste efecte sunt pur și simplu dificil de evaluat, deoarece datele sunt puține și trebuie luate în considerare atât de multe aspecte, cum ar fi modul în care este definită performanța, modul în care este măsurată performanța, care este scala recompenselor și dacă recompensele funcționează la nivel de școală sau la nivel individual.
O privire de ansamblu nu relevă nicio relație între performanța medie a elevilor dintr-o țară și utilizarea sistemelor de remunerare bazate pe performanță. Cu alte cuvinte, unele sisteme de învățământ cu performanțe ridicate utilizează remunerarea bazată pe performanță, în timp ce altele nu. Dar imaginea se schimbă atunci când se ia în considerare cât de bine sunt plătiți profesorii în general în comparație cu venitul național. În țările în care salariile profesorilor sunt relativ mici (mai puțin de 15% din PIB pe cap de locuitor), performanța elevilor tinde să fie mai bună atunci când există sisteme de remunerare bazate pe performanță, în timp ce în țările în care profesorii sunt relativ bine plătiți (mai mult de 15% din PIB pe cap de locuitor), se întâmplă contrariul. Așadar, pentru țările care nu dispun de resursele necesare pentru a-și plăti bine toți profesorii, merită să arunce o privire asupra experienței acelor țări care au introdus sisteme de remunerare bazate pe performanță.
Citește articolul integral, pe platforma Teleskop.
