Închide
Ce s-a întâmplat între timp, domnule ministru?
de Marcel Bartic, profesor
Întreb retoric, știu ce s-a întâmplat, v-au sărit profesorii, sindicatele, Academia Română și toți colhoznicii învățământului românesc în cap și a trebuit să cedați în problema planurilor-cadru.
Varianta planurilor-cadru pilot va fi accesată de un număr mic de licee, va ajunge la un număr nesemnificativ de elevi, iar schimbarea va fi una anemică și fără impact. Varianta standard va afecta marea masă a elevilor. Inclusiv a propriilor mei copii, dar să spunem că e mai puțin relevant.
Îmi amintesc că, pe 1 februarie 2025, ați afirmat că vă propuneți „în esență această idee, să personalizăm, ca să spun așa, educația pentru copii, astfel încât să fie buni specialiști, buni cetățeni, adică buni români protectori ai democrației și oameni echilibrați și mulțumiți de propria viață.”
Am fost tare entuziast atunci. Și foarte naiv, din câte constat acum.
În forma în care se prezintă în prezent, nu se schimbă mare lucru, iar planurile-cadru reprezintă doar victoria sindicatelor și a celor care au ținut și cu dinții de norme și catedre. Adică fix rețeta toxică a unei școli care a dat generație după generație de analfabeți funcțional, posesori de diplome fără valoare.
Vă reamintesc, domnule ministru, că România tocmai a scăpat ca prin urechile acului de un tsunami extremist, care era cât pe ce să ne măture de pe harta lumii civilizate. Una dintre cauzele care ne-au adus pe marginea prăpastiei unui regim iliberal, bazat pe dezinformare, lipsa gândirii critice, pseudo-știința (pe care o criticați de atâta vreme) își au originea în disfuncționalitățile și inechitățile sistemului nostru de învățământ.
Să credeți acum că, după o asemenea experiență, mai merge cu compromisuri de felul ăsta, cu hai să fie bine să nu fie rău, cu las’ că merge și așa, dați-mi voie să vă spun că, domnule ministru, greșiți. În educație (cum, sigur că da, este urgent să se întâmple și în economie, sănătate și alte domenii vitale pentru supraviețuirea noastră ca popor) e nevoie să se producă reformă reală.
Școală de-adevăratelea pentru fiecare copil din țara asta.
Cu planurile astea nu faceți reformă.
Nu-i mai spuneți reformă, domnule ministru!
Spuneți-i cum vreți, botezați-o cum doriți, dar nu-i mai spuneți reformă. Pot să înțeleg, e un compromis politic, e nevoie de un pic de liniște, trebuie să se așeze lucrurile.
Știți însă unde e problema?
Nu mai aveți timp.
Mai sunt vreo trei ani până la următoarele alegeri. Dacă extremiștii au pierdut acum, nu înseamnă că pericolul a trecut. Dimpotrivă. Se anunță și mai amenințător în câțiva ani.
Dacă Universitatea Harvard luptă acum pentru supraviețuire în Statele Unite, ce șanse va avea, domnule ministru, Școala Gimnazială din comuna Rediu, județul Iași? Sau Școala nr. 865 din Tecuci?
Credeți că mai avem timp?
Eu nu sunt convins deloc.
Și mai cred că, la viitoarele alegeri, dacă vor câștiga suveraniștii, pentru că ați ignorat cu desăvârșire nevoia de schimbare profundă în educația, sănătatea și economia românească, sunt sigur că dumneavoastră, politicienii, vă veți găsi un loc călduț și comod în noul regim.
Noi, ăștia, pielea ploii, nu.
Ce pot să vă spun, domnule ministru, și e o promisiune, vă garantez, că nu voi aștepta ca ăia care mă amenință cu moartea acum să ajungă secretari de stat în Ministerul Educației peste trei ani.
Pentru că exact asta se va întâmpla dacă veți continua cu astfel de compromisuri.