Închide
Senatorul USR Ștefan Pălărie a vizitat școala din Pietriceaua, intrată în atenția publică în urma apariției filmării în care profesoara de engleză a fost agresată sexual.
Pălărie relatează că s-a întâlnit cu părinți, profesori și elevi de la școala respectivă, iar aceștia i-au povestit ce s-a întâmplat de fapt și care este percepția generală asupra profesoarei agresate.
Relatarea lui Ștefan Pălărie, integral:
Școala gimnazială Matei Basarab – Pietriceaua – Comuna Brebu.
Un loc necunoscut din judetul Prahova de pe lângă Cîmpina, a devenit viral acum câteva zile din cauza unor filme înregistrate de un elev privitoare la o formă de abuzuri în formă continuată realizată împotriva unei profesoare de limba engleză. Privitorii au urmărit consternați în primă etapă comportamentul unor elevi ce nu păreau să aibă mai mult de 12-13 ani și lipsa de reacție a unui cadru didactic care ar fi putut să se enerveze, ar fi putut să fugă, ar fi putut să lupte, dar nu părea să facă nimic din toate acestea.
Au urmat apoi reacțiile din spațiul public – mai ales că filmele veneau la puține zile după un alt incident teribil din București – reacții care au devenit rapid tușe groase, violente, însetate de dreptate și de dorința de a restabili rapid ordinea autoritară din școală (cu temerea legitimă că dacă rămâne nerezolvată disciplina din școală ”mâine” îi va urma o dezordine socială generalizată).
Am plecat astăzi alături de colegul meu Aurel Oprinoiu la Brebu. Am stat de vorbă cu elevi, am stat de vorbă cu părinți, am încercat să stăm de vorbă cu autorități publice locale sau cu managementul școlii (imposibilă ultima parte, în ciuda numeroaselor telefoane).
Ce am aflat?
Întreaga comunitate încă este zguduită de incident. Deși, incidentul filmat pare că a avut loc pe 16 martie (spun elevii), profesoara a continuat să vină la ore și a considerat în mod sincer că nu s-a întâmplat nimic grav. Buba s-a spart odată cu scandalul înregistrărilor – la început trimise ca filme de amuzament între elevii școlii – apoi trimise tuturor celor curioși dintr-un microbuz, ca apoi să ajungă în presă.
Elevii încearcă să își revină și să tragă ceva concluzii, părinții sunt șocați, mai ales că unii își știau propriii copii ca fiind mai degrabă cuminți decât actorii pe care urmau să îi vadă mai târziu în înregistrările care le-au fost prezentate la școală de câtre doamna directoare. Da, s-au dat sancțiuni, da, le-a fost scăzută nota la purtare, da, mai au câteva săptămâni până la finalul anului școlar, timp suficient să-și dovedească căința și să dea dovadă de bună purtare pentru ca nota 4 să fie schimbată în 5, iar închiderea anului școlar să nu declanșeze automat repetenția. Am citit din spațiul public faptul că unii consideră pedepsele prea blânde pentru mostrele de comportament deviant ale protagoniștilor.
Când intri în detalii povestea devine complicată. Elevii abuzatori care apar în filmare nu se aflau la ora lor de engleză. Ei erau clasa VII-a și aveau în mod normal ora de sport. Au fost chemați amândoi de ”cameraman”, elev în clasa VIII-a. Ora de engleză era la clasa VIII-a (20 de elevi) amestecați cu clasa V-a (13 elevi) într-o oră de engleză de învățare în simultan!!? Așadar cameramanul a trimis ”ordin” ca cei din clasa VII-a să vină de la clasa lor (ora de sport) pentru punerea în scenă. Aici lucrurile se complică din nou. Unii din protagoniști par mai degrabă să fie și ei victime decât abuzatori, totuși complicitatea lor lasă privitorilor un teribil gust amar. Același efect îl produce complicitatea colectivului de elevi care privea fără să intervină.
Da, așa cum suspectam, (și fără să intru în detaliile auzite), doamna profesoară avea /are o condiție medicală ce justifică tipul ei de reacție față de situația în care s-a trezit. ”Doamna este foarte permisivă și … asta o trage mult în jos …” spune unul din băieții de la clasa VI-a cu care am vorbit.
Da, așa cum suspectam, nu este prima oară când s-a întâmplat o astfel de depășire a liniei roșii de conduită școlară, numeroase incidente au avut loc și înainte – cu același abuzator cameraman, care însă în trecut nu a filmat. Abuzurile erau mai degrabă verbale decât fizice (înjurături, cuvinte urâte, atitudine total lipsită de respect), mai multe voci de elevi mi-au spus că filmele virale au surprins cea mai gravă formă de batjocorire a doamnei profesoare. Același abuzator cameraman este cunoscut în școală și pentru forme de amenințare cu bătaia a altor elevi în diferite momente, ba chiar a unor altercații fizice de-a lungul anilor.
Da, așa cum suspectam, mai multe generații de părinți s-au plâns de calitatea predării limbii engleze, iar fostul director de școală le-a fi spus la un anumit moment părinților … ”Pentru ce au nevoie copiii ăștia să știe engleză? Cel mai probabil nu vor pleca vreodată din comună!”.
Părinți și bunici ne-au primit în casele lor ca sa vorbim. Am încercat să înțelegem. Și ei, la rândul lor, încă încearcă să înțeleagă. Par să aparțină unor generații pentru care încă funcționează rușinea și vinovăția. Se simt striviți de rușinea publică adusă de faptele copiilor lor – ”ce o să spună lumea?” a devenit brusc din temere generică o realitate brută. Au fost sunați de rude, vorbesc cu vecinii în comună despre lucrurile întâmplate.
Elevii încă sunt uluiți de cele petrecute. Atunci când vorbești cu ei par mai degrabă maturi, cu discernământ, vorbesc corect gramatical și cu vocabular dezvoltat. Niște jurnaliști cu care ne-am întâlnit ne povesteau că și ei, la rândul lor, au vorbit cu elevi ce păreau foarte prietenoși și bine crescuți. Pare greu de explicat cum de a fost posibil incidentul.
Pe cât de suprinzătoare (în sensul bun) au fost ușile deschise ale părinților și discuțiile ingenue purtate cu elevii, pe atât de șocante au fost baricadele ridicate de autorități publice sau de conducerea școlii. Aceștia par să aplice ca la carte metoda PR-ului de criză – nu da nici o informație, orice informație ar putea să prelungească scandalul public. Metoda struțului cu capul în pământ 2.0.
Mi-a rămas întipărit în minte un dialog cu un cadru didactic care spunea – ”Cea mai mare greșeală ar fi să ne scandalizăm în urma acestui incident, să ridicăm vocea, să urlăm cu putere unii la alții și să nu ducem nici măcar o măsură până la capat. Să rămânem încleștați în conflict până la următoarea criză, pe alt subiect legat de educație și să o luăm, din nou, de la capăt: să ne scandalizăm, să ridicăm vocea, să urlăm cu putere unii la alții și, din nou, să nu ducem nici măcar o măsură până la capăt!”
Eu am plecat cu mai multe idei, idei ce ar trebui transpuse în textele de lege ale educației care tocmai au intrat în Parlament, dar și măsuri executive care ar trebui să intre în vigoare rapid.
Altminteri, și prost plătiți, și abandonați de minister, puținii profesori care vor mai rămâne vor fi orice altceva dar în nici un caz partenerii de implementare a reformelor visate alături de alți cai verzi pe pereți prin palatele de la Cotroceni sau din Piața Victoriei.
