Închide
Modele de bune practici din învățământul primar internațional
de Bianca Duran, învățătoare și studentă la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București
Într-o perioadă în care educația românească caută repere solide, inspirația vine din exemplele concrete ale unor sisteme de învățământ cu tradiție și rezultate dovedite. O analiză a bunelor practici din Finlanda, Japonia, Danemarca și Canada scoate la iveală nu doar idei de preluat, ci și o schimbare de mentalitate pe care suntem datori să o încurajăm și la noi.
Finlanda – Educație sexuală timpurie, cu rezultate măsurabile
Finlanda, considerată un etalon al educației moderne, oferă un exemplu curajos și bine fundamentat: introducerea educației sexuale încă din clasele primare. Nu este o disciplină separată, ci o parte integrată a studiilor de mediu, ceea ce normalizează discuțiile despre corp, dezvoltare și sănătate într-un mod firesc și adaptat vârstei.
Rezultatele? Între 2000 și 2023, rata avorturilor în rândul adolescenților a scăzut cu 66%, datorită acestei educații, completate de accesul gratuit la contraceptive.
Ca dascăl, mi se pare esențial să discutăm deschis despre corp, limite personale și sănătate. Nu „furăm copilăria” nimănui dacă le oferim informație clară, ci dimpotrivă, îi înzestrăm cu protecție și discernământ.
Japonia – Lecții de responsabilitate prin practică
În Japonia, elevii își curăță singuri sălile de clasă, toaletele și alte spații comune. Pare dur? Dimpotrivă, este un exercițiu zilnic de responsabilitate, respect și apartenență. Fiecare copil are un rol, iar colectivul funcționează pe principiul echipei în care toți contribuie.
Am admirat mereu modul în care Japonia își formează cetățenii de mici: nu doar prin teorie, ci mai ales prin practică. E o lecție valoroasă și pentru noi – copiii nu trebuie „protejați” de muncă, ci învățați să o respecte.
Danemarca – Ora empatiei
„Klassens tid” – ora săptămânală dedicată discuțiilor despre emoții, conflicte și colaborare – este o inovație care m-a impresionat profund. Într-o lume tot mai tensionată, dezvoltarea inteligenței emoționale ar trebui să fie o prioritate, nu un „lux”.
Elevii învață să se asculte, să spună cum se simt și să își gestioneze conflictele într-un mediu sigur, ghidați de profesori pregătiți special pentru acest tip de educație. Aș vrea să văd această practică și în școlile noastre, unde din păcate, ne concentrăm mult prea mult pe note și mult prea puțin pe suflet.
Canada – Incluziune reală, nu doar pe hârtie
Modelul canadian promovează o educație cu adevărat incluzivă, în care elevii cu nevoi speciale nu sunt izolați, ci susținuți să învețe alături de colegii lor. Curriculumul este flexibil și adaptabil, reflectând diversitatea reală a claselor.
Cred că România are un drum lung de parcurs aici. Deși se vorbeste despre incluziune, în practică vedem adesea lipsa de resurse, personal specializat și soluții adaptate. Exemplul Canadei ne arată că se poate – dacă există voință și investiție.
Concluzie: Educația de mâine începe cu alegerile de azi
Fiecare dintre aceste țări oferă un model de bună practică care nu doar funcționează, ci schimbă vieți. Educația sexuală timpurie, responsabilitatea zilnică, empatia cultivată cu grijă și incluziunea reală nu sunt doar idei frumoase – sunt direcții necesare.