Închide
După câteva zile, în care au stat cu sufletul la gură în așteptarea rezultatelor, elevii, părinții și profesorii au aflat astăzi notele obținute la bacalaureat. Reacțiile nu au întârziat să apară, oscilând de la bucurie și satisfacție la dezamăgire sau speranțe în vreo minune în urma contestațiilor. Sigur, să nu uităm, sunt doar rezultatele inițiale. O imagine mai clară vom avea doar după această etapă.
Câteva concluzii se impun însă, fie și pe baza informațiilor pe care le avem înainte de contestații. 67,8% dintre absolvenții claselor a XII-a și a XIII-a au reușit să promoveze aceste examene. E mult? E puțin? Dacă ne raportăm la procentele din anii trecuți, da, putem remarca un progres. Anul trecut pe vremea asta erau 64,5% reușiți iar în 2019 doar 63,78% au obținut note de trecere. De unde o veni oare creșterea procentelor? O fi realizat învățământul ăsta al nostru că trebuie să schimbe ceva la felul în care trebuie să se întâmple lucrurile în sala de clasă? S-au adaptat profesorii la mediul online și au înțeles, în sfârșit, cum e cu educația digitală? S-au schimbat planurile-cadru și s-au modernizat dintr-odată metodele de predare?
Eu zic să fim realiști și onești cu noi înșine.
Știm foarte bine cum a decurs învățământul online în acest an. Mai mult a stat decât a decurs. Cu excepțiile, sigur că da, remarcabile, ale unor școli și profesori, care au înțeles să se adapteze foarte repede la situația impusă de pandemie, în rest, să nu uităm, a funcționat celebrul învățământ asincron. Adică niscaiva pdf-uri trimise pe grupul de whatsapp și cam atât. Și nu, nu sărmanul învățământ online este de vină. Uitați-vă la rezultatele din 2019, când nu era pandemie. Au fost și mai slabe. Ce s-o fi întâmplat totuși?
S-au întâmplat meditațiile. Da, industria meditațiilor a explodat în ultimul an pentru că elevii au recurs masiv la această practică, în contextul în care multe școli s-au dovedit incapabile să livreze cunoștințele și competențele necesare promovării examenelor de bacalaureat. La meditații se lucrează, în general, unu la unu, gradul de asimilare și înțelegere a informației este unul mai ridicat iar motivația financiară este alta. Asta pentru cine își permite. Pandemia a evidențiat, mai mult ca oricând, inechitățile din sistemul nostru de educație. Ar fi interesant de văzut o hartă a acestor rezultate la bacalaureat. Câți din mediul rural au reușit să promoveze. Câți au reușit din zonele sărace ale țării. Abia atunci vom înțelege cu adevărat că nu avem prea multe motive de bucurie nici în acest an. Cu alte cuvinte, bacalaureatul a ajuns un lux pe care nu și-l permite orice elev.
Un alt aspect pe care ar trebui să-l avem în vedere este numărul celor care s-au înscris la bacalaureat. Procentul lor este mai mic decât în anii trecuți. Doar 66% dintre cei care au terminat clasele a XII-a și a XIII-a au avut curaj să susțină aceste examene și, din rândurile lor, au trecut 67,8%. Grosso modo, putem spune că anul acesta, un elev din patru nu a luat sau nu s-a înscris la bacalaureat. Abia acum să ne întrebăm dacă sunt bune rezultatele sau nu. Motivele, nu am nici o îndoială, sunt aceleași. Doar elevii cu o situație financiară decentă au șanse să treacă de aceste examene.
În aceste condiții, atenția celor care decid politicile publice în educație trebuie să se îndrepte neîntârziat spre rezolvarea acestei probleme. Miturile școlii bune din centru, al doamnei care scoate olimpici, al liceelor de prestigiu cu decariști pe bandă rulantă, sunt, mai degrabă un simptom al eșecului școlii românești decât al succesului său. Sistemul nostru de învățământ va reuși să-și revină cu adevărat abia atunci când elevii din ultimul cătun din județul Vaslui sau Teleorman vor avea acces la educație de calitate. Când Ministerul va înțelege că e nevoie de profesori buni și în mediul rural sau școlile de cartier. Că trebuie să găsească metode prin care să atragă, să stimuleze și să fidelizeze profesori care să schimbe harta rezultatelor la bacalaureat în anii următori.
Încerc să închei totuși într-o notă optimistă.Rezultatele din acest an au evidențiat, încă o dată, că învățământul românesc (mai) funcționează în baza unor insule de competență și profesionalism în educație. Cred că dacă e ceva ce trebuie să învățăm din bacalaureatul din acest an este faptul că școala bună din centru nu mai e în centru. Poate fi undeva într-un orășel din provincie. În mediul rural, da, pentru că și aici au fost înregistrate note foarte bune. În acele comunități unde, de la vlădică până la opincă, toată lumea a înțeles cât de importantă e școala. Profesorii excepționali nu mai sunt neapărat doar cei pe care-i știe toată lumea-n târg. Poate fi un tânăr debutant, un suplinitor sau un profesor de la un liceu tehnologic. Poate că factorii de decizie din Minister ar putea fi mai atenți la astfel de modele și să înțeleagă că profesorii dedicați, competenți, nu mai sunt neapărat doar cei cu dosarul gros și șapte grade didactice. Poate că ar fi timpul să cuantifice performanța în educație și după alte criterii decât cele tradiționale. Să învețe cum să valorizeze mai bine entuziasmul și pasiunea pentru predare.
Dacă nu, atunci rezultatele din anii următori nu vor fi cine știe ce surpriză. Atât doar că vom deconta dureros indiferența față de felul în care facem educație în România.
